Ziua 7 – Sabatul cel Sfânt
Când umbrele serii coboară în zări,
Și freamătul lumii se pierde-n tăceri,
Se-aud şoapte blânde, în inimi vorbind,
„E zi de odihnă!” duios anunţând.
Ziua 7 – Sabatul cel Sfânt
Când umbrele serii coboară în zări,
Și freamătul lumii se pierde-n tăceri,
Se-aud şoapte blânde, în inimi vorbind,
„E zi de odihnă!” duios anunţând.
Ziua a şasea – Omul
În cea de-a șasea zi din început,
Când lumea-ntreagă bine se croia,
Stăpânul Universului, tăcut,
Privea duios, ştiind ce mai voia…
Ziua a şasea – Animalele de uscat
Din noaptea lumii, proaspăt și curat,
Se-nalță-n zori a șasea dimineață.
Pământul viu e încă-n aşteptat,
Ceva frumos ce-nseamnă nouă viață.
Ziua a cincea – Peştii şi păsările
În ziua-a cincea, Glasul Celui Sfânt
Răsună mai puternic printre spații,
Trezind la viață ape pe pământ,
Dar şi văzduhul are noi vibrații.
Ziua a patra – Soarele, Luna şi Stelele
În haina nopții, caldă și adâncă,
Pământul L-aștepta pe Creator,
Şi Vocea a vorbit o dată, încă
Acel ce este bun şi iubitor.
Ziua a treia – Uscatul şi verdeaţa
În văile adânci și tulburi,
Stăpânul lumii a strigat:
„Să se adune apele în maluri,
Iar ce rămâne – e uscat!”
Ziua a doua – Bolta Cerească
Din haosul din prima zi pornit,
Când o lumină-n noapte-a răzbătut,
Un nou Cuvânt în univers s-a auzit,
Și-un alt miracol mândru-a început.

Ziua întâi – LUMINA
În hăul rece, fără de hotar,
Plutea o umbră nepătrunsă,
O lume mută, fără niciun dar,
În ape și în gol ascunsă.
Un gospodar avea în spatele casei o livadă cu tot felul de pomi. Era acolo și un păr bătrân în care se coceau spre toamnă niște fructe galben-aurii, mai dulci ca mierea și foarte parfumate. Aceste pere erau deliciul oamenilor, dar și al graurilor.
Continuă lectura Sperietoarea „primitoare”Foarte puţini oameni au văzut animale sălbatice dormind. Și aici nu mă refer la cele din grădinile zoologice, ci la cele care trăiesc în libertate. Aș vrea să-ţi pun acum o întrebare, la subiect, bineînţeles: „Cum doarme iepurele?”
Continuă lectura Veghind în somn