Aşteaptă oamenii de toate
Şi stau cu ochii prin ferestre
Când timpul trece ca pe roate
Iar privitorii … n-au prins veste.
Copiii-aşteaptă tinereţea
Şi anii cei frumoşi ca visul,
Dar se-ntâlnesc cu bătrâneţea
Când toate le-a-nghiţit abisul.
La pensie râvnesc adulţii
Gândind că fi-va mult mai bine
Şi n-au timp să mai vadă munţii
De unde ajutorul vine.
Aşteaptă unii ca să facă
Garajul la maşina nouă,
Şi se tot plimbă pe la bancă
Nevrând să-mpartă pâinea-n două.
Aşteaptă alţii vremi mai bune
De pace, linişte sau soare
Şi cred c-atunci or să adune
Comori… din cele pieritoare.
Cei mulţi ar vrea o casă nouă
Să locuiască viaţa toată…
Şi-ncep c-o cameră sau două
Sfârşind în vilă-ntortocheată.
Aşteaptă mult… şi-aşteaptă multe
Deşi cei mulţi nu ştiu ce vine
Şi cei ce ştiu… primesc insulte
Când zic că nu va fi mai bine.
Tu, omule, ce-aştepţi în viaţă
Şi ce doreşti să se întâmple?
Priveşti spre Cer, îl ai în faţă?
Clepsidra-i gata să se umple.
Aştepţi pe Domnul; sau nu-ţi pasă;
Eşti preacurat; sau ai vreo vină?
Eşti pregătit să-L ai la masă
Că El e gata să revină.
© Viorel Dascalu 2010
