E seară de Joi,
Ba-i Vineri deja,
Aşa spunem noi
De noaptea cea rea.
Isus a lăsat
Odaia de sus
Discipolii-a luat
Şi-n noapte s-a dus
Pe ei i-a rugat
Un ceas să stea treji
Dar ei n-au vegheat
Să fie viteji.
În somn au căzut
Şi mare… şi mic
Şi nu au putut
Să lupte vre-un pic.
Isus a venit
Să vadă ce fac.
Deşi i-a trezit
Ei dorm… şi tot tac.
Dar timpul s-a dus
S-a scurs în trecut
Isus chiar le-a spus
Că-i dus… e pierdut!
În noapte-i cătat
De Iuda vândut,
Deşi-a fost legat,
Mereu a tăcut.
Ai Săi au plecat
De frică răpuşi
Şi-I singur lăsat
De cei „preasupuşi”
A fost judecat
Mesia, Cel Uns,
A fost condamnat
Dar nu a răspuns.
N-a dat înapoi,
De chin n-a fugit,
Păstorul de oi
Pe toţi i-a iubit.
La Golgota dus
Purtând cucea Sa
El cade răpus
Povara-i e grea.
Şi-i Simon silit
Să poarte cu greu
Ce-ar fi trebuit
Să porţi tu şi eu.
Ajuns pe deal, sus,
Pe cruce-i ţintit
Şi nu S-a opus
Deşi-i istovit.
În cuie bătut
Şi sus atârnat
Stătea răstignit
Cel fără păcat.
Uitându-se jos
La cei dimprejur
Vorbşte frumos
Nu-i rău şi nici dur.
De sete-i răpus
Şi apă ar vrea
Oţet i-au adus
Dar El nu îl bea.
Se roagă. În cer
E Tatăl plăcut.
Şi plin de dureri
El moare tăcut.
© Viorel Dascalu 2010
