De ce, Doamne, vrei să facem lucrare,
De ce vrei tot buni să fim cu oricare,
De ce-ai vrea Tu de părinţi s-ascultăm
Şi chiar la tot pasul să ne mai rugăm?
De ce să mă rog, când pot să nu o fac,
De ce să fac lucruri ce nu-mi sunt pe plac,
De ce să Te-ascult când Tu tot mă mai ierţi,
De ce să Te-aştept, fiindcă Tu mă aştepţi?
De ce nu mă laşi să fac ce-mi convine,
De ce să vorbesc, să cânt despre Tine,
De ce să fac bine, s-ajut tot mereu
Când asta e treaba şi e rolul Tău?
De ce să iubesc oricând, pe oricine,
De ce mă pisezi spunându-mi ce-i bine,
De ce nu am voie să fac ce vreau eu,
De ce-s urmărit permanent de-ochiul Tău?
De ce mă tot mustri şi tot mă înveţi,
De ce nu m-alinţi şi nu mă mai răsfeţi,
De ce nu mă lauzi şi nu mă înalţi:
Eu sunt doar al Tău şi-s mai bun decât alţi?
Acum să ştii c-am o rugă să-Ţi spun:
Să nu Îţi mai pese cât sunt eu de bun;
Să-mi dai tot ce-mi place, căci Tu eşti dator
Să îmi porţi de grijă de-acu’ până mor!
A, să nu uit, vreau ceva a-Ţi promite
Şi ce-ţi spun acum, Te rog, ţine minte:
Am şi eu o ţintă, vreau a mă schimba,
De-aceea anunţă-mi întoarcerea Ta!
Atunci mă întorc cu totul la Tine,
Renunţ la ce-i rău, voi face doar bine,
Voi spune la toţi cât de mult poţi ierta
Iar Tu, ca răsplată în cer mă vei lua
© Viorel Dascalu 2010
