Răbdarea nu creşte uşor, de la sine;
Ea trebuie-ntâi ca să fie sădită
Cu grijă udată, la timp chiar prăşită;
Şi-atunci va rodi şi va duce la bine.
Răbdarea îşi are izvorul la Domnul
Şi curge mereu pentru cel care-o cere
Cu gând ca să facă din ea o avere
Şi-astfel să reziste-n furtună ca pomul.
Cum poţi rezista într-o lume nebună
De nu ai răbdare şi n-ai nici credinţă?
Crezi tu că ajungi să obţii biruinţă
De nu ai răbdare pe timp de furtună?
Tu cere răbdare şi Domnul ţi-oferă
Căci El de-ndurare e plin, de iubire
Va da tot ce vrei, va turna făr’ oprire
Şi vei fi scăpat de a grabei holeră.
Vei fi răbdător cum n-ai fost niciodată
Vei şti să aştepţi pentru toate o vreme
Iar Domnul curând va striga să te cheme
Intra-vei în cer preamărindu-L pe Tată.
© Viorel Dascalu 2010
