Pergam e a treia ce are solie;
Mustrare-i mai multă, deşi încă-i vie.
Vorbeşte Acela ce sabie are
Cu două tăişuri… S-audă oricare:
„Ştiu unde ai casa… e rea-mpărăţie
A Şarpelui vechi ce vrea la domnie,
Şi-omoară creştinii. La voi pe Antipa.
Dar nu te-a răpus nici durerea, nici frica.
Tu ai însă-acolo pe băncile tale
Creştini ce se-ncurcă în mersul pe cale.
Ei, ca Balaam, sunt atraşi în iubire
De idoli, de bani, de dezmăţ şi curvie.
Mai ai printre-ai tăi de pe calea credinţii
Câţiva care cred ca şi nicolaiţii.
Întoarce-te dar; chiar acum te căieşte
Căci sabia Mea pe cei răi îi loveşte.
Iar cine urechea şi-a pus spre-ascultare
Şi biruie-n luptă pe a vieţii cărare…
Primi-va o piatră… Şi nu vă pot spune
Ce are gravat… Ştiu doar că e un nume.”
© Viorel Dascalu 2011
