La Ţorea-ntr-o casă se-aude o veste
De sus e trimisă şi-i mult aşteptată:
Se naşte un fiu; Manoah va fi tată
Dar el nu o crede; îi pare-o poveste.
Din nou se coboară ştafeta cerească.
Femeia aleargă să-şi cheme bărbatul,
Întreabă din nou ce va fi cu băiatul
Şi ce au a face ca bine să-l crească.
Iar îngeru-i spune că Domnul îl cheamă
Să scape poporul de mâna cea tare.
Să fie atent la băut, la mâncare
Şi de filisteni să nu aibă vre-o teamă.
Copilul se naşte şi creşte în bine
Dar vine şi vremea să plece de-acasă,
De ce i s-a spus parcă nu îi mai pasă
La fete se duce şi-acasă revine…
„Să-mi luaţi filisteanca căci mult, tare-mi place!”
Nici leul din drum nu se poate opune;
Samson stăpânit e de gânduri … nebune
Şi parcă părinţii nu au ce-i mai face.
Din leul cel mort a cules toată mierea
Şi face din asta chiar şi-o ghicitoare.
De-acum e convins că el e cel mai tare.
Dar asta ne spune: …urmează căderea.
Nevasta-i e luată, Samson se răzbună
Şi vulpile prinde, le leagă de coadă
Trei sute de torţe, ca grâul să-l ardă.
Duşmanii păgâni, chiar atunci se adună.
Si-l leagă evreii, aşa vor duşmanii;
Samson se dezleagă, pe loc se mânie
Cu falcă de-asin el omoară o mie
La mulţi filisteni le scurtează şi anii.
La Gaza el pleacă, şi-acolo se-ncurcă.
Desfrâul e mare… Samson iar greşeşte
Şi chiar de-i păcat, desfrânate iubeşte
Şi-n noapte pe munte cu porţile urcă.
E tare viteazul, cu mâini oţelite,
Iar muşchii l-ajută la orice-ncercare
De parcă puterea e-n părul cel mare;
Dar nu-i înţelept… şi nu are nici minte.
© Viorel Dascalu 2012
