În anul 1911, la Blaj, când Aurel Vlaicu s-a ridicat în văzduh cu „pasărea” lui și a făcut un ocol deasupra catedralei, porumbeii care își aveau cuibul prin turnuri s-au ridicat speriaţi, s-au înălţat în aer încât de-abia se mai puteau vedea și nu au îndrăznit să coboare decât după mai mult de o oră.

Mai târziu, după mulţi ani, când pe deasupra au început să treacă zilnic cursele de avioane, porumbeii nu se mai speriau și rămâneau liniștiţi la locurile lor.
Continuă lectura Obişnuinţa – „a doua natură”