Mă aflam cu mai mulţi tineri în obișnuita de acum tabără de supravieţuire. Eram extrem de epuizaţi după o zi întreagă de muncă la adăposturile din crengi de copac. Pe deasupra, nici nu mâncasem prea mult. Am stabilit cine face planton, ne-am așezat sacii de dormit, ne-am rugat și ne-am culcat odată cu lăsarea întunericului. Cei mai mari dormeau la partea dinspre intrare a adăpostului. Eu eram „pragul de jos” de la intrare. Nimeni nu putea ieși sau intra fără să sară peste mine.
Continuă lectura „Străjerul” somnoros