Trecut-a vara scurtă şi zilele cu soare,
Plecat-au şi cocorii, turiştii de la mare;
Iar zilele-s mai scurte, mai reci şi mai ceţoase,
Dar câmpurile-s pline, bogate şi mănoase.
Când Domnu-a dat căldura şi picurii de ploaie
Natura cea frumoasă a oferit vioaie
Belşug de alimente sau hrană-mbelşugată
Din vară până-n iarnă să strângi recolta toată.
De grâu nu voi mai spune, deja e în hambare.
Urmează şi cartofii… aduşi de pe ogoare,
Porumbul plin de boabe, fasolea din păstaie
Se-adună pregătite… de fiert, sau de tigaie.
Şi sfecle cu miez roşu, sau morcovul cel tare,
Ba chiar şi păstârnacul, ce este mult mai mare,
Ridichea cea bombată şi… sigur… pătrunjelul
Sunt toate minunate când te răzbește gerul.
Dovlecii sau bostanii, cu pântece vărgate,
Şi roşii, castraveţii, sau vinete-aromate,
Se-ndeasă în cămară… şi puse la răcoare
Aşteaptă în tăcere să treacă în mâncare.
Iar perele zemoase şi mere parfumate
Culese-s de pe cracă, şi-n pivniţă băgate
Alături de gutuie, de nuci şi de alune…
Ce fructe minunate! Şi ce legume bune!
De unde vin acestea şi cine le-nmulţeşte?
Mai este oare omul acel ce mulţumeşte?
Da! Domnul îi dă hrană! Şi El dă bunăstare
Acelui ce se-ncrede în dragostea-I cea mare.
Eşti sigur că pe toate doar Domnul ţi le-ntinde
Pe masa cea bogată?… El nu ţi le va vinde!
Ci plin de bucurie, din inima-i cea mare
Ţi-oferă să te bucuri… o binecuvântare!
Căci munca şi puterea nu au izvor în tine
Sunt date chiar de Tatăl şi tu o ştii prea bine
Hambarul şi cămara pe veci rămâne-or goale
De nu măreşti pe Domnul cu darurile tale!
E ziua potrivită ca tu să-i dai mărire
Si plin de reverenţă adu-i ca mulţumire
Nu doar cuvinte goale şi vorbe ticluite
Ci inima de piatră… s-o facă mai fierbinte.
Cu inima fierbinte, arzând de nerăbdare,
Vei preamări pe Domnul, pleca-vei în lucrare.
Şi timpu-l vei petrece… tot mai puţin cârtind,
Spunând doar vorbe bune, pe Domnul preamărind.
© Viorel Dascalu 2013
