Domnul va sfarsi ce a inceput pentru mine.(Psalmul 138:8)
Visul capitanului Robert Scott era sa fie primul care cucereste Polul Sud. Dupa indelungi pregatiri, la 15 iulie 1910, vasul Terra Nova parasea tarmurile Angliei indreptandu-se spre Antarctida. Aici a inceput o tragedie greu de inteles.
Inca de la inceputul drumului, timp de o luna, expeditia nu a putut inainta decat cand gerul intarea zapada moale.
In drum, din loc in loc, lasau depozite cu hrana pentru drumul de intoarcere.
Insa la picioarele unui ghetar s-a abatut pste ei o furtuna care a tinut multe zile in sir si i-a silit sa consume din hrana de rezerva. Poneii care trebuiau sa traga saniile murisera de mult, asa ca cei cinci oameni trageau ei insisi saniile incarcate cu alimente, printr-o zapada afanata in care se impotmoleau mereu. Insa nimic nu i-ar fi putut face sa se intoarca inapoi. Plecasera sa atinga o tinta, si chiar cu pretul vietii erau hotarati sa ajunga acolo.
Cand se aflau la 30 km de tinta expeditiei au zarit urme de caini, apoi o pata neagra. Ce putea fi in acest pustiu absolut? In scurt timp, imaginea se limpezi: drapelul norvegian. Roald Amundsen, explorator norvegian, le-o luase inainte cu treizeci si patru de zile! Iata ce scria Scott in jurnalul sau: „…Un lucru mare s-a savarsit, Polul Sud al Pamantului, de zeci de mii de ani neinsufletit, a fost in interval de 34 de zile descoperit de doua ori! Iar soarta a vrut ca eu sa fiu al doilea, intr-o lume pentru care primul este totul, iar al doilea nimic…”
Descurajati, istoviti, trebuiau acum sa se intoarca inainte sa-i prinda iarna polara ingrozitoare. Iarasi nenorociri – caderi fatale, moartea celui mai puternic dintre ei, sacrificiul altuia care a parasit cortul pierzandu-se in furtuna pentru ca putina hrana ramasa sa le ajunga celorlalti pana la urmatorul depozit.
Si in cele din urma, sfarsitul dramei: un viscol ingrozitor, care i-a tintuit la cativa kilometri departare de depozitul de hrana si de prietenii care plecasera in cautarea lor.
Rand pe rand, cei trei cuceritori au inghetat in inima Antarctidei, aproape de visul lor.
In fata unor obstacole incredibile, capitanul Scott nu a renuntat la atingerea tintei sale, desi ar fi putut oricand sa se intoarca. Trebuia sa termine ceea ce incepuse.
Isus a inceput in tine o lucrare de mantuire. Aceasta lucrare L-a costat deja viata. Crezi ca exista ceva care sa-L faca sa renunte?
