Iov 41:1-3 „Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să-i legi limba cu o funie? Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cârlig falca? Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?”
Balaurii şi dinozaurii au fost şi sunt temă de discuţii între specialişti.
Fiecare îşi dă cu părerea despre cum au arătat, despre dimensiuni şi despre modul de viaţă al acestor animale „preistorice” ba chiar, uneori, legendare. Scheletele descoperite pot să dea o imagine despre ceea ce au fost cândva reptilele uriaşe. Dar mult mai sigur se poate vorbi despre reptilele actuale care nu sunt, în nici un caz, balauri.
În anul 1912, ziarele relatau cu „lux de amănunte” descoperirea ultimului reprezentant al balaurilor din poveşti, în Insula Komodo din arhipelagul indonezian. Exagerările bineînţeles că nu lipseau. Fanteziile încinse i-au atribuit lungimea de 10 m şi proprietatea de a nu fi străpuns de glonţ, din cauza pielii lui extrem de dure şi impermeabile.
În realitate, varanul din Komodo, pentru că despre el e vorba, este cea mai mare şopârlă care trăieşte în momentul actual. Animalul poate atinge o lungime de 3-4 m, ceea ce, trebuie să recunoaştem, pentru un guşter nu este o performanţă oarecare. Capul varanului este înzestrat cu ochi mari, cafenii închişi, cu fălci semănate în partea interioară cu dinţi ascuţiţi şi uşor curbaţi, şi că o limbă gălbuie deschis. Corpul îi este acoperit cu solzi numeroşi, negri-cenuşii, tari ca piatra. Labele puternice, cu gheare foarte ascuţite, sunt minunate unelte de săpat. De altfel, acest uriaş îşi petrece toată noaptea într-o groapă săpată de el. Coada, turtită pe laturi, măsoară cam jumătate din lungimea totală a animalului.
Prin înfăţişarea sa generală, varanul din Komodo ne duce cu gândul la şopârlele gigantice care au trăit pe pământ înainte de potop, faţă de care, totuşi, el rămâne un „pitic”.
Dumnezeu a creat tot felul de animale, dar, datorită efectelor păcatului, multe din ele au dispărut. De asemenea, ca şi omul, celelalte au degenerat de-a lungul timpului. Aşa că astăzi mai există prea puţine animale maiestoase şi prietenoase cu oamenii.
Ceea ce poţi tu să faci este să nu contribui la dispariţia faunei şi florei prin poluare prin neglijenţă sau prin uciderea voită a animalelor ce nu-ţi fac rău. Lasă-le să trăiască şi te vor lăsa să trăieşti.
