Apelând la Isus în nevoia noastră urgentă!
„Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.” (Romani 8:18)
„Prin încercări și prigoană, gloria — caracterul — lui Dumnezeu este descoperită în aleșii Săi. Credincioșii în Hristos, urâți și prigoniți de lume, sunt educați și formați în școala lui Hristos. Pe pământ, ei merg pe cărări strâmte, sunt curățiți în cuptorul durerii. Ei Îl urmează pe Hristos prin lupte aspre; îndură lepădare de sine și trec prin dezamăgiri amare; dar, în felul acesta, ei învață, fac cunoștință cu blestemul păcatului și privesc cu scârbă asupra lui. Fiind părtași ai suferințelor lui Hristos, ei pot să privească dincolo de negură, către slavă, și să spună „eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare care are să fie descoperită față de noi”. Romani 8, 18.” (E. G. White – Faptele apostolilor, pag. 576)
Întrebări de meditat
Ce este slava despre care vorbește Romani 8:18?
De ce sunt utile încercările și suferințele pentru a ne curăța?
Ce ai aflat despre tine prin încercările din ultimele săptămâni?
Îți recunoști puncte slabe din caracter pe care nu ți-ai dat seama că le-ai avut?
Cum te rogi ca Dumnezeu să te facă să crești în această perioadă dificilă?
Motive de rugăciune – joi, 9 aprilie 2020
- Rugați-vă pentru viziune cerească ca să putem vedea dincolo de mormânt, dincolo de durerea, suferința și greutățile acestei vieți, pentru a vedea răsplata cerească care îi așteaptă pe cei care sunt credincioși până la sfârșit.
- Rugați-vă pentru înțelepciune pentru pastori și administratori, în timp ce ei încearcă să mângâie, să încurajeze și să conducă în mijlocul haosului.
- Rugați-vă pentru copiii noștri care nu mai merg la școală și mai ales pentru cei care se bazau pe mesele primite la școală. Rugați-vă ca Dumnezeu să ridice creștini plini de grijă pentru a găsi modalități de a-i hrăni în acest timp de criză.
- Rugați-vă ca dragostea lui Dumnezeu să ne umple atât de mult, să ne miște să ne zdrobească din nou inimile, încât să nu o putem păstra doar pentru noi, ci să o împărtășim cu cei care nu au nicio speranță.
- Rugați-vă să înțelegem și să împărtășim activ solia ”Îndreptățirii prin credință” și că ne găsim odihnă în neprihănirea lui Isus.
Sursa: https://www.redesteptaresireforma.ro
Traducere: Adina Păltineanu
Resurse anexe:
Chiar dacă este despre profesori, paragraful următor cred că se potriveşte oricui:
„Profesorii dau piept cu multe încercări. Descurajările îi apasă când văd că străduințele lor nu sunt totdeauna apreciate de elevii lor. Satana se străduiește să-i chinuiască cu suferințe trupești, nădăjduind să-i facă să murmure împotriva lui Dumnezeu, să piardă din vedere bunătatea, îndurarea și, iubirea Lui și covârșitoarea povară de slavă care îl așteaptă pe biruitor. Ei să-și aducă aminte că prin încercări Dumnezeu îi conduce la o încredere mai desăvârșită în El. Ochiul Lui este pururea asupra lor și, dacă în nedumerirea lor privesc cu credință la El, El îi va scoate din cuptor curățiți și purificați ca aurul încercat în foc. El îngăduie să vină peste ei încercări pentru a-i atrage mai lângă Sine; dar El nu pune asupra lor vreo povară pe care n-ar fi în stare să o ducă. Și El le spune: “Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. (Evrei 13, 5.) El e totdeauna gata să-i libereze pe aceia care se încred în El. Profesorul greu apăsat și aspru încercat să spună: “Chiar dacă mă va ucide, mă voi încrede în El.” “Chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele”. (Ioan 13, 15; Habacuc 3, 17.18.)” (E. G. White – Mărturii pentru comunitate, vol. 7, pag. 274)
„Lumea iubește păcatul și urăște neprihănirea și aceasta a fost cauza vrăjmășiei față de Isus. Toți aceia care refuză iubirea Lui nemărginită vor socoti creștinismul ca un izvor de tulburări. Lumina lui Hristos îndepărtează întunericul care acoperă păcatele lor și nevoia de reformă se dă pe față. În timp ce aceia care se predau influenței Duhului Sfânt încep să se lupte cu ei înșiși, aceia care se alipesc de păcat se luptă împotriva adevărului și a reprezentanților lui.
În felul acesta izbucnește conflictul, iar urmașii lui Hristos sunt acuzați că provoacă tulburări. Însă comuniunea lor cu Dumnezeu este aceea care le aduce vrăjmășia din partea lumii. Ei suferă ocara lui Hristos. Ei merg pe cărarea urmată de oamenii cei mai nobili de pe pământ. Ei trebuie să facă față persecuției nu cu întristare, ci cu bucurie. Orice încercare de foc este mijlocul folosit de Dumnezeu pentru curățirea lor. Cu fiecare încercare, ei sunt mai pregătiți să fie împreună-lucrători cu El. Fiecare luptă își are locul ei în bătălia cea mare pentru neprihănire și fiecare va spori bucuria triumfului lor final. Având în vedere lucrul acesta, încercarea credinței și a răbdării lor va fi primită cu voie bună, nu cu teamă și nici cu gândul de a o înlătura. Dornici să-și îndeplinească misiunea față de lume și așteptând aprobarea lui Dumnezeu, slujitorii Săi trebuie să-și împlinească toată datoria fără să țină seama de teamă sau de favoarea oamenilor.” (E. G. White – Hristos Lumina Lumii, pag. 306)
„În nădejdea aceasta, a unei sigure moșteniri pe pământul cel nou, s-au bucurat primii creștini, chiar în timp de încercări severe și de necazuri. “Voi vă bucurați mult”, scrie Petru, “măcar că acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El, fără să-L vedeți, și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită, pentru că veți dobândi, ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre”.
Cuvintele apostolului au fost scrise pentru învățătura credincioșilor din toate veacurile, și ele au o deosebită însemnătate pentru aceia care trăiesc în vremea când “sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape”. Îndemnurile și avertizările sale, cum și cuvintele lui pline de credință și curaj sunt necesare fiecărui suflet care vrea să-și mențină credința nezguduită “până la sfârșit”. (Evrei 3, 14.)” (E. G. White – Faptele Apostolilor, pag. 517)
„Noi avem un adevăr prețios, armonios și sfințitor. Noi nu ne dăm seama întotdeauna că sfințirea pe care o dorim atât de stăruitor și pentru care ne rugăm atât de fierbinte este adusă de adevărul lui Dumnezeu și prin providența Sa, în modul în care ne așteptăm cel mai puțin. Când așteptăm bucurie, iată că vine necaz. Când așteptăm pace, adesea simțim neîncredere și îndoială, deoarece constatăm că suntem trecuți prin încercări pe care nu putem să le evităm. În aceste încercări, noi găsim răspunsurile la rugăciunile noastre. Focul suferinței trebuie să vină asupra noastră ca să fim curățiți, iar voința noastră trebuie să fie adusă la conformarea cu voința lui Dumnezeu. Pentru a fi făcuți asemenea chipului Mântuitorului nostru, noi trecem prin procesul cel mai dureros de rafinare. Tocmai cei pe care îi considerăm cei mai dragi de pe pământ ar putea să ne producă necazul și încercările cele mai mari. Ei ar putea să ne privească într-o lumină greșită. Ei ar putea să creadă că suntem greșiți și că ne înșelăm și ne înjosim singuri, și aceasta din cauză că noi urmăm îndemnurile unei conștiințe iluminate și căutăm adevărul ca pe o comoară ascunsă. (E. G. White – Fiice ale lui Dumnezeu, pag. 159)
„Ne apropiem de încheierea istoriei acestui pământ și, în diferite domenii ale lucrării lui Dumnezeu, care trebuie să înainteze, este nevoie de mult mai mult sacrificiu de sine decât s-a dovedit până acum. Lucrarea pentru aceste zile de pe urmă este o lucrare misionară. Adevărul prezent, de la cea dintâi literă a alfabetului până la ultima, înseamnă efort misionar. Lucrarea care trebuie făcută necesită sacrificiu pentru fiecare pas înainte. Lucrătorii trebuie să iasă din încercări curățiți și rafinați, ca aurul încercat prin foc. (Special Testimonies, Series B 19:29-31 (1902)).” (E. G. White – Sfaturi pentru sănătate, pag. 274)
„Cerul va fi nespus de ieftin, dacă-l vom obține prin suferință. Trebuie să ne tăgăduim eul în tot drumul nostru, să murim zilnic față de el, să lăsăm ca să iasă la iveală numai Isus și să ținem necurmat slava Sa înaintea ochilor. Am văzut că aceia care au îmbrățișat în ultima vreme adevărul va trebui să știe ce înseamnă să suferi de dragul lui Hristos, că vor avea de trecut prin încercări care vor fi dureroase și tăioase pentru ca ei să poată fi curățiți și învredniciți, prin suferință, să primească sigiliul viului Dumnezeu, să treacă prin timpul necazului celui mare, să-L vadă pe Împărat în frumusețea Sa și să stea în prezența lui Dumnezeu și a îngerilor curați, sfinți.
Când am văzut ce trebuie să fim pentru a moșteni slava și am văzut apoi cât de mult suferise Isus pentru a dobândi pentru noi o moștenire atât de bogată, m-am rugat să putem fi botezați în suferințele lui Hristos, ca să nu ne dăm înapoi în fața încercărilor, ci să le suportăm cu răbdare și bucurie, știind ce a suferit Isus pentru ca noi să putem fi îmbogățiți prin sărăcia și suferințele Sale. Îngerul a spus: “Tăgăduiți-vă eul; trebuie să faceți pași rapizi”. Unii din noi au avut timpul să primească adevărul și să înainteze pas cu pas, și fiecare pas pe care l-am făcut ne-a dat puterea să-l facem pe următorul. Timpul este însă acum pe sfârșite și ceea ce ne-a luat nouă ani de zile să învățăm ei vor fi nevoiți să învețe în câteva luni. Vor avea, de asemenea, să se dezvețe de multe alte lucruri și multe să le învețe din nou. Cei care vor să nu primească semnul fiarei și chipul ei când va fi aprobat decretul, trebuie să ia acum hotărârea de a spune: Nu, nu vom accepta instituția fiarei.” (E. G. White – Scrieri timpurii, pag. 274)
“Am văzut că aceia, care în timpul din urmă vor îmbrățișa adevărul, vor trebui să știe ce înseamnă a suferi de dragul lui Hristos, căci ei vor avea să treacă prin încercări care vor fi ca tăieturi adânci, pentru ca ei să fie curățiți și adaptați prin suferință, pentru a primi sigiliul viului Dumnezeu, pentru a fi în stare să treacă prin timpul strâmtorării, pentru a putea vedea pe Rege în frumusețea Sa și să locuiască în prezența lui Dumnezeu și a îngerilor imaculați și sfinți…” (E. G. White – Criza, pag. 118)
Rugăciunea noastră ar trebui să fie aceea ca în focul încercărilor să ne călim doar, nu să ne şi ardem. Dumnezeu să ne dea puterea de a rezista în suferinţă!
