Viorel Dascălu

Apelând la Isus în nevoia noastră urgentă!

„Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său şi-i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfânt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui. Unii se bizuie pe carele lor, alţii, pe caii lor, dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.” (Psalm 20:6-7)

„Să luăm Cuvântul Domnului Hristos ca asigurare. Nu ne-a invitat oare să venim la El? Niciodată să nu ne îngăduim a vorbi într-un mod descurajator și lipsit de nădejde. Dacă am face astfel, vom pierde foarte mult. Privind la aparențe și plângându-ne atunci când dificultățile ne presează, nu facem decât să dăm dovadă că avem o credință bolnavă și slabă. Să vorbim și să lucrăm cu o credință de neînvins. Domnul este bogat în mijloace, lumea este a Lui. Să privim cu credință spre cer. Să privim la El care are lumină, putere și eficiență.” (E. G. White – Parabolele Domnului Hristos, p. 146)

Întrebări de meditat:

Ce înseamnă să vorbești și să acționezi cu credință? Dacă avem o credință slabă, cum să creștem mai tari în credință? (Vezi Romani 10:17). Împărtășește cuiva astăzi o experiență în care Dumnezeu te-a făcut să crești în credință sau dă cuiva mărturie despre un răspuns primit la rugăciune.

Motive de rugăciune – Joi, 16 aprilie 2020

MOTIVE DE LAUDĂ:

Lăudăm Domnul pentru solia reformei sanitare pe care ne-a dăruit-o și care ne permite să fim mai puternici pentru a lupta împotriva bolilor și infecțiilor. Lăudăm pe Domnul pentru multe moduri prin care El ne permite să împărtășim această solie altora.

CERERI:

• Rugați-vă ca Dumnezeu să ne ajute în continuare să devenim un popor cu o credință puternică, pentru că știm că vor veni încercări mult mai dificile.
• Rugați-vă pentru revărsarea Duhului Sfânt asupra poporului lui Dumnezeu, astfel încât lucrarea să poată fi terminată și să putem merge acasă.
• Rugați-vă pentru înțelepciune pentru pastori și administratori, în timp ce ei încearcă să mângâie, să încurajeze și să conducă în mijlocul haosului.
• Rugați-vă ca noi, ca popor, să facem tot posibilul să trăim principiile de sănătate pe care le-am învățat ca organismul nostru să poată avea sisteme imunitar puternic.
• Rugați-vă ca dragostea lui Dumnezeu să ne umple atât de mult, să ne miște, să ne zdrobească din nou inima, încât să nu o putem păstra pentru noi, ci să o împărtășim cu cei care nu au nicio speranță.

Pentru aprofundare – Sugestii pentru studiu suplimentar în această săptămână:

• Ellen White, Tragedia Veacurilor, capitolul 37 – „Scripturile o apărare sigură„
• Frank și Michael Hasel, „Cum să interpretăm Scriptura” – introducere la lecțiunile de adulți ale Școlii de Sabat pentru trimestrul 2.

Sursa: https://www.redesteptaresireforma.ro

Traducere: Adina Păltineanu

Materiale pentru studiu suplimentar:

„Credința purifică sufletul — Noi trebuie să avem credință, o credință vie, o credință care lucrează prin iubire și purifică sufletul. Trebuie să învățăm să aducem totul înaintea Domnului cu simplitate și cu o credință stăruitoare. Cea mai mare povară pe care suntem nevoiți să o purtăm în această viață este sinele. Dacă nu învățăm în școala lui Hristos să fim smeriți, vom pierde prețioasele ocazii și privilegii de a deveni prieteni ai lui Isus. Sinele este cel mai dificil lucru pe care suntem nevoiți să-l administrăm. Când așezăm poverile noastre asupra Lui, să nu uităm să lăsăm și eul nostru la picioarele lui Hristos.” (E. G. White – Minte, Caracter şi Personalitate, vol. 2, pag. 540)

„Credința înseamnă să nu te îndoiești de Dumnezeu — să crezi că ne iubește și știe cel mai bine ce este pentru binele nostru. Astfel, ea ne conduce să alegem calea Sa, în loc s-o alegem pe a noastră. În locul neștiinței noastre, ea acceptă înțelepciunea Sa; în locul slăbiciunii noastre, tăria Sa; în locul păcătoșeniei noastre, neprihănirea Sa. Viețile noastre, noi înșine suntem deja ai Lui; credința recunoaște faptul că-i aparținem și acceptă binecuvântarea Sa. Adevărul, puritatea, integritatea de caracter au fost indicate ca secrete ale succesului vieții. Credința ne pune în posesia acestor principii.

Fiecare impuls sau aspirație bună reprezintă un dar de la Dumnezeu; credința primește de la Dumnezeu singurul fel de viață care poate produce o adevărată creștere și eficiență

Modul de exercitare a credinței ar trebui să fie făcut foarte clar. Fiecare făgăduință a lui Dumnezeu are condiții. Dacă suntem dispuși să împlinim voia Sa, toată tăria Lui este a noastră. Orice dar ar promite, se află în promisiunea însăși. “Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu.” Luca 8, 11. La fel de sigur precum stejarul se află în ghindă, și darul lui Dumnezeu se află în făgăduința Sa. Dacă primim făgăduința, avem darul.

Credința care ne face în stare să primim darurile lui Dumnezeu este ea însăși un dar oferit fiecărei făpturi omenești într-o măsură mai mică sau mai mare. Ea crește pe măsură ce este folosită la însușirea Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru a ne întări credința, trebuie să o aducem adesea în legătură cu Cuvântul.” (E. G. White – Educaţie, pag. 253)

„Cât de adesea, cei care s-au încrezut în Cuvântul lui Dumnezeu, deși total neajutorați ei înșiși, au făcut față puterii lumii întregi — Enoh, cu o inimă curată, cu o viață sfântă, ținându-și strâns credința în triumful neprihănirii împotriva unei generații stricate și batjocoritoare; Noe și familia sa împotriva oamenilor din vremea lui, oameni cu cea mai mare putere fizică și intelectuală, dar complet imorali; copiii lui Israel la Marea Roșie, o mulțime de robi neajutorați, îngroziți, împotriva celei mai puternice armate a celei mai tari națiuni de pe glob; David, un păstoraș care avea făgăduința lui Dumnezeu că va urca pe tron, împotriva lui Saul, monarhul ales care era hotărât să nu dea drumul din mână puterii sale; Şadrac și tovarășii lui în foc și Nebucadnețar pe tron; Daniel printre lei, iar vrăjmașii lui în locurile înalte ale împărăției; Isus pe cruce, iar preoții și conducătorii iudei forțându-l chiar și pe guvernatorul roman să le împlinească voia; Pavel în lanțuri, împins către o moarte ce se cuvenea unui criminal, iar Nero ca despot al unui imperiu mondial.

Asemenea exemple nu se găsesc numai în Biblie. Ele abundă în orice raport al dezvoltării umanității. Valdenzii și hughenoții, Wycliffe și Hus, Ieronim și Luther, Tyndale și Knox, Zinzendorf și Wesley, alături de mulți, mulți alții, au dat mărturie despre puterea Cuvântului lui Dumnezeu împotriva puterii și politicii omenești, care sprijină răul. Aceasta este adevărata nobilime a lumii. Aceasta este linia sa princiară. În această linie sunt chemați să-și ocupe locurile tinerii de astăzi.

De credință este nevoie în problemele mărunte ale vieții tot atât de mult ca și în cele mari. În interesele și activitățile noastre de fiecare zi, puterea lui Dumnezeu care ne susține devine un lucru real pentru noi, printr-o încredere neabătută.” (E. G. White – Educaţie, pag. 254)

Aceste lucruri nu au fost scrise doar ca să le citim și să ne minunăm, ci pentru ca aceeași credință care a lucrat în slujitorii din vechime ai lui Dumnezeu să poată lucra și în noi. El va lucra astăzi într-un mod special, ca și atunci, oriunde se vor afla inimi ale credinței care să fie canale ale puterii Sale.

Prin credința în Hristos, orice deficiență a caracterului poate fi reparată, fiecare întinare curățită, fiecare greșeală corectată, fiecare lucru în care excelăm dezvoltat.
“Voi aveți totul deplin în El.” Coloseni 2, 10.

Rugăciunea și credința sunt strâns legate și trebuie să fie studiate împreună. În rugăciunea credinței există știință divină; o știință pe care trebuie s-o înțeleagă orice om care vrea să facă din viața sa un succes. Hristos spune: “De aceea vă spun că orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit și-l veți avea.” Marcu 11, 24. El face clar faptul că ceea ce cerem trebuie să fie conform voinței lui Dumnezeu; trebuie să cerem lucrurile pe care ni le-a făgăduit, și orice primim trebuie să fie folosit pentru a împlini voia Sa. Nu trebuie să ne îndoim de făgăduință atunci când sunt împlinite condițiile. (E. G. White – Educaţie, pag. 257)

„Noi trebuie să venim la Dumnezeu cu credință și să aducem înaintea Lui cererile noastre, cu încrederea că El va lucra pentru noi și pentru aceia pe care căutăm să-i salvăm. Trebuie să dedicăm mai mult timp pentru rugăciune stăruitoare.” (E. G. White – Rugăciunea, pag. 39)

„Nimeni să nu fie descurajat, pentru că Isus trăiește spre a mijloci pentru noi. Avem de câștigat un cer și trebuie să scăpăm de iad, iar Hristos este interesat de bunăstarea noastră. Domnul îi va ajuta pe toți aceia care apelează la El. Toate rugăciunile noastre trebuie să fie făcute cu credință. Noi nu putem să-L aducem pe Hristos la noi, dar, prin credință, putem să ne înălțăm pe noi înșine, ajungând în unitate și armonie cu standardul desăvârșit al neprihănirii. Avem de înfruntat și de biruit un vrăjmaș viclean, dar putem să facem lucrul acesta în Numele celui Atotputernic.” (E. G. White – Rugăciunea, pag. 268)