Astăzi privirile mi s-au oprit pe un alt verset din cartea Psalmilor:
„Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.” (Psalmi 55:16)
Unii se agaţă puternic de a doua parte a acestui verset: „Domnul mă va scăpa”. Chiar în perioada aceasta de pandemie, au existat şi încă mai există persoane care cred că Dumnezeu nu va permite, sub nicio formă, ca ei să fie afectaţi. Cred că această încredere poate fi exagerată. Pe ce mă bazez? Pe situaţia multor oameni ai credinţei care, de-a lungul timpului, au fost atinşi sau chiar răpuşi de boală (Iov, Elisei, Pavel – sunt doar câteva exemple).
Este adevărat că Dumnezeu poate să ne scape, dacă vrea. Aşa au afirmat şi prietenii lui Daniel în faţa cuptorului încins. Dar Dumnezeu nu este obligat să ne protejeze. Aceasta este fix treaba Lui şi decizia Lui.
Avem însă ceva de făcut. Şi acest lucru este capital: să strigăm către Dumnezeu – adică să ne rugăm serios şi plini de credinţă. Aceasta este partea noastră.
„În mod deosebit, cu o credință neșovăielnică, ar trebui să căutăm pe Dumnezeu, pentru ca har și putere să fie date acum poporului Său. Noi nu credem că a sosit într-adevăr timpul când El să ne restrângă libertatea. Profetul a văzut ‘patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac’. Un alt înger, ‘care se suia dinspre răsărit, a strigat cu glas tare la ei: “Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru”.’ Aceasta scoate în evidență lucrarea pe care o avem de făcut acum. O mare responsabilitate este pusă asupra bărbaților și femeilor din întreaga țară pentru a se ruga, cerându-I lui Dumnezeu ca El să țină în frâu norul răului și să mai îngăduie câțiva ani de har în care ei să lucreze pentru El. Să strigăm la Dumnezeu ca îngerii să țină încă cele patru vânturi, până când vor fi trimiși misionari în toate părțile lumii, ca să rostească avertizări împotriva celor ce nu ascultă de Legea lui Iehova.” (E. G. White – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 717)
A venit timpul să strigăm la Dumnezeu (a nu se înţelege să ţipăm la Dumnezeu). Personal cred că rugăciunea ar trebui să fie bazată pe dorinţa de a se încheia mai repede istoria zbuiumată a acestui pământ. Să nu aşteptăm prosperitatea şi bunăstarea pământească.
Îmi doresc în primul rând scăparea şi eliberarea din păcat. În rest… facă-se voia Domnului. Acum este timpul să-I cerem eliberarea! Dumnezeu să ne scape! Amin!
