Apelând la Isus în nevoia noastră urgentă!
„Totuși vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite.” (Ioan 16:7)
„Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei 28:20)
„De atunci înainte, prin Duhul Sfânt, Domnul Hristos avea să locuiască continuu în inimile copiilor Săi. Unirea lor cu Hristos era acum mai strânsă decât atunci când era personal cu ei. Lumina, iubirea și puterea lui Hristos, care locuiau în ei, străluceau prin ei, așa că oamenii văzându-i se mirau întrucât știau că erau oameni necărturari și de rând; și „au priceput că fuseseră cu Isus”. (Faptele Apostolilor 4, 13.)” (E. G. White – Calea către Hristos, pag. 74)
Întrebări de meditat:
Ți-ai dorit vreodată să fi fost în viață pe vremea când Isus era pe Pământ? Să mergi și să vorbești cu El?
Scopul puternic al Evangheliei este de a-ți oferi ceva și mai bun! Isus vrea să trăiască în tine, făcându-te asemenea Lui prin slujirea transformatoare a Duhului Sfânt.
Ai cerut lui Isus să te boteze cu Duhul Sfânt, pentru ca prezența Lui să fie simțită și văzută în tine? Isus ne-a spus să cerem zilnic darul Duhului Său (Luca 11:13). De ce să nu-L inviți pe Hristos să locuiască în tine prin Duhul Său chiar acum?
Motive de rugăciune – Miercuri, 13 mai 2020
MOTIVE DE LAUDĂ:
Din cauza acestei crize, atât de mulți în jurul nostru sunt deschiși și receptivi pentru mărturia noastră și pentru înțelegerea Scripturii. Lăudați pe Dumnezeu că mântuiește pe mulți pentru o veșnicie cu El în timpul acestei ciume!
CERERI:
• Rugați-vă pentru persoanele care se confruntă cu opresiunea și posesia demonică. Rugați-vă să fie eliberați de puterea Satanei. Rugați-vă pentru familiile lor, în special pentru copiii ai căror părinți sunt afectați.
• Rugați-vă ca miile de grupuri și biserici noi plantate în întreaga lume să rămână puternice și vibrante, în ciuda crizei actuale.
• Rugați-vă pentru pastori și conducătorii bisericii din țările cu asistență medicală foarte slabă.
• Rugați-vă pentru posturile de radio adventiste din întreaga lume, care ajung la cei de neajuns.
Sursa: https://www.redesteptaresireforma.ro
Traducere: Adina Păltineanu
Materiale pentru studiu suplimentar:
„După ce Domnul Hristos S-a înălțat la ceruri, simțământul prezenței Sale era în continuare cu urmașii Săi. Aceasta era o prezență personală, plină de iubire și lumină. Hristos Mântuitorul, care a umblat, a vorbit și S-a rugat cu el, care a rostit cuvinte de nădejde și mângâiere inimilor lor, pe când solia păcii era încă pe buzele Lui, a fost luat la ceruri din mijlocul lor. În timp ce un nor de îngeri îl primea, sunetul vocii Sale a ajuns înapoi la ei asigurându-i: “Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului”. (Matei 28, 20.) El S-a înălțat la ceruri ca Fiu al omului. Ei știau că Domnul Hristos stătea înaintea tronului lui Dumnezeu ca fiind încă Prietenul și Mântuitorul lor; știau că sentimentele Sale erau neschimbate, că se identifică încă cu suferințele neamului omenesc. El a prezentat înaintea Tatălui meritele sângelui Său prețios, arătând spre rănile din mâinile și picioarele Sale în amintirea prețului pe care l-a plătit pentru răscumpărații Săi. Ei știau că El S-a înălțat la ceruri ca să le pregătească locașuri și că va veni din nou ca să-i ia la Sine.” (E. G. White – Calea către Hristos, pag. 73)
„Făgăduința celei de a doua veniri a lui Hristos trebuia să fie păstrată mereu proaspătă în mintea ucenicilor Săi. Același Isus, pe care ei Îl văzuseră înălțându-Se la cer, urma să vină iarăși spre a-i lua la Sine pe aceia care pe acest pământ s-au consacrat servirii Lui. Același glas care le-a spus: ‘Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului’, le va ura în curând bun venit înaintea feței Sale, în Împărăția cerească.” (E. G. White – Faptele Apostolilor, pag. 33)
„Pentru urmașii de astăzi ai lui Hristos, la fel ca și pentru primii ucenici, sunt rostite aceste cuvinte:
“Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate popoarele”. “Duceți-vă în toată lumea și predicați Evanghelia la orice făptură.” (Matei 28, 18.19; Marcu 16, 15.)
Făgăduința prezenței Sale este și pentru noi: “Și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28, 20.)
Astăzi, nu mai există mulțimi care să se adune în locurile pustii pentru a-L vedea și auzi pe Isus. Glasul Său nu Se face auzit pe străzile aglomerate. Nu se mai aud strigăte la margine de drum: “Trece Isus din Nazaret!” (Luca 18, 37.) Și totuși, acest cuvânt este valabil și astăzi. Hristos umblă nevăzut pe străzile noastre. Cu solii ale îndurării, El ne vizitează familiile. El așteaptă să coopereze cu toți cei care caută să slujească în Numele Său. El Se află în mijlocul nostru pentru a vindeca și a binecuvânta, dacă vrem să Îl primim.” (E. G. White – Divina vindecare, pag. 107)
„Membrii bisericii trebuie să facă lucrare de evanghelizare în casele vecinilor lor care încă nu au primit o dovadă deplină a adevărului pentru acest timp. Prezentarea adevărului din casă în casă cu iubire și simpatie este în armonie cu instrucțiunile pe care Hristos le-a dat ucenicilor Lui când i-a trimis în prima lor călătorie misionară. Se poate ajunge la inimile multora prin cântări de laudă lui Dumnezeu, prin rugăciuni umile, din inimă, printr-o prezentare simplă a adevărului biblic în cercul familiei. Lucrători divini vor fi prezenți ca să convingă inimile. “Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele,” este făgăduința Lui. Cu asigurarea unei prezențe permanente a unui asemenea Ajutor, putem să lucrăm cu speranță, credință și curaj….” (E. G. White – Lucrarea de binefacere, pag. 70)
„Faptul că predicarea Evangheliei sub această însărcinare nu s-a sfârșit în timpul bisericii primare este evident din făgăduința: “Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”. El nu spune: Sunt cu voi, apostolilor, în orice loc, până la capătul pământului; ci: Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului, sau timpului. Nu este un argument acela că ar fi vorba despre era iudaică, căci aceea se încheiase deja la cruce. Concluzia mea ar fi, prin urmare, că propovăduirea și credința evanghelică primară vor fi însoțite întotdeauna de același ajutor spiritual. Însărcinarea apostolilor a aparținut erei creștine și se întinde pe toată durata acesteia. În consecință, darurile au fost pierdute numai prin apostazie și vor fi reînviate o dată cu renașterea credinței și practicii creștine primare.” (E. G. White – Scrieri timpurii, pag. 135)
„În lumea noastră sunt mulți lucrători creștini, care n-au auzit încă adevărurile mari și minunate, pe care noi le avem. Aceștia fac o lucrare bună în armonie cu lumina pe care o au, și mulți dintre ei sunt mai avansați în cunoștință și lucrare practică, decât aceia care au avut o lumină mare și multe ocazii. Indiferența printre pastorii noștri, cu privire la reforma sănătății și la lucrarea misionară medicală este surprinzătoare. Chiar și aceia care nu pretind a fi creștini, tratează subiectul cu mai mult respect decât unii din poporul nostru, și sunt înaintea noastră. Cuvântul dat mie pentru voi este : “Înaintați!”. “Toată puterea mi-a fost dată în cer și pe pământ. Mergeți și învățați toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit; și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (E. G. White – Mărturii nepublicate, pag. 134)
„Creștinii sunt ajutorul venit din partea Domnului. — Făgăduințele lui Dumnezeu pentru cei ascultători sunt „o veste bună, care va fi o mare bucurie”. Ele înveselesc sufletul smerit. Viața adevăratului creștin radiază de razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii. Dacă oamenii, bărbați și femei, ar acționa ca și cum ar fi mâna de ajutor pe care o dă Domnul, săvârșind fapte de iubire și de bunătate, încurajându-i pe cei asupriți și salvându-i pe cei gata să piară, răsplata lor ar fi slava Domnului. (…) Ei L-ar chema, iar Domnul ar răspunde: „Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”. — Manuscript Releases, vol. 16, p. 73, 74” (E. G. White – Fiice ale lui Dumnezeu, pag. 66)
