„Nu că am și câștigat premiul sau că am și ajuns desăvârșit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât și eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3.12-14)
Ca să te arunci înainte, îţi trebuie curaj, credinţă şi speranţă. Doar un nesăbuit se aruncă înainte fără să se asigure. Apostolul Pavel era sigur că decizia propriei propulsări nu este un act iresponsabil. El ştia că în faţa sa era Hristos, Cel care îl chemase şi îi dădea puterea necesară.
Pavel nu fugea după premiu. Interesul său deosebit se manifesta pentru Dătătorul premiului.
„Apostolul însuși se străduia să ajungă aceeași măsură a sfințeniei, pe care el o punea în fața fraților săi. El scria către Filipeni astfel: “Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. Ba încă, și acum, privesc toate aceste lucruri ca o pierdere față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu… și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui și să mă fac asemenea cu moartea Lui, ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți. Nu că am câștigat premiul sau că am și ajuns desăvârșit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât și eu am fost apucat do Hristos Isus. Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu în Hristos Isus” Filipeni 3, 7-14. E o deosebire izbitoare între cuvintele îngâmfate, cu îndreptățirea de sine a acelora ce zic că sunt fără păcat — și vorbirea modestă a apostolului Pavel. În felul acesta curăția și credincioșia propriei, sale vieți îi dădea puterea necesară ca să facă fraților săi astfel de chemări.” (E. G. White – Sfinţirea vieţii, pag. 86)
Inițiativa plină de curaj, de care a dat dovadă Pavel, ar trebui să ne provoace, să ne molipsească şi pe noi. Uitând ce este în urma noastră, renunţând la trecut, privind înainte, să ne angajăm în saltul spre o viață nouă cu Dumnezeu.
Doamne, dă-ne puterea de a ne avânta total spre Tine! Ajută-ne să avem curajul de a sări spre ţinta pusă înainte! Amin!
