Viorel Dascălu

Versetul pentru astăzi exprimă o declaraţie de dragoste şi motivaţia ei:

„Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele.” (Psalmii 116:1)

Psalmistul, într-un moment de destăinuire, afirmă că este total îndrăgostit de Dumnezeu. De ce Îl iubea David pe Dumnezeu?

Dragostea sa putea fi argumentată de următoarele motivaţii:

• pentru că era iubit de toţi;
• pentru că nu a avut necazuri;
• pentru că nu avea duşmani în ţară;
• pentru că a fost scutit de lupte sau războaie;
• pentru că toate rugăciunile lui au primit răspuns;
• pentru că…

Motivele de mai sus nu se prea regăseau în viaţa lui David. Atunci, de ce Îl iubea pe Dumnezeu?

Motivul enunţat este foarte interesant: Dumnezeu „aude glasul meu, cererile mele. Da, El Și-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viața mea.” (Psalmii 116:1-2)

David era conştient de faptul că Dumnezeu îi aude rugăciunile. De asemenea, era convins că urechea lui Dumnezeu nu era închisă pentru el.

David era pe deplin mulţumit doar de faptul că era auzit. Pentru el, acest lucru era aducător de pace şi linişte. Cu alte cuvinte, el spune: „Mi-este de ajuns faptul că sunt auzit de Dumnezeu. Eu mi-am făcut partea mea! De aici încolo este treaba Lui ce va face!”

„David declară: “Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele. Da, El și-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viața mea”. Bunătatea manifestată de Dumnezeu prin faptul că ascultă rugăciunile noastre și le răspunde ne face să avem obligația serioasă de a ne exprima recunoștința pentru favorurile pe care ni le oferă. Ar trebui să-L lăudăm pe Dumnezeu mai mult decât o facem. Binecuvântările primite ca răspuns Ia rugăciune trebuie să fie recunoscute cu promptitudine. Raportul lor trebuie să fie scris în jurnalul nostru, pentru ca, atunci când luăm cartea în mână, să ne aducem aminte de bunătatea Domnului și să lăudăm Numele Său sfânt. — The Review and Herald, 7 mai, 1908.” (E. G. White – Rugăciunea, pag. 115)

Fireşte este să fii mulţumit nu doar pentru că eşti auzit, ci DOAR dacă Dumnezeu face aşa cum Ii spui. Dacă nu face, degeaba te aude sau te ascultă.

Dumnezeu să ne dea puterea de a fi mulţumiţi pentru că există o ureche care ne aude, există un umăr pe care să plângem şi un braţ care stă întins spre noi! Să-I lăsăm libertatea de a alege cum va răspunde la ceea ce-I cerem şi să stăm liniştiţi în aşteptarea răspunsurilor venite din partea Sa! Amin!