Versetul ales pentru astăzi spune următoarele:
„Este un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaș al locuințelor Celui Preaînalt.” (Psalmii 46:4)
Cred că ai văzut cât de frumos creşte verdeaţa lângă ape!
Diferenţa între ceea ce înseamnă prezenţa apei şi lipsa ei se observă cel mai bine în perioadele de secetă. Acolo unde apa nu-şi face simţită prezenţa, plantele se ofilesc, se îngălbenesc, se usucă şi chiar mor. Dar, unde le satură apa, vegetalele sunt mai mari, mai viguroase şi mai sănătoase.
De unde vine vitalitatea creştinului? Ce-l face să fie plin de putere? Care este izvorul fericirii şi păcii sale? De unde îi vine încrederea?
„Dacă provine din alte surse, și nu din Izvorul Divin, fericirea va fi la fel de schimbătoare, după cum sunt circumstanțele, dar pacea lui Hristos este constantă. Ea nu depinde de nici o circumstanță a vieții, nu depinde de cantitatea bunurilor lumești sau de numărul prietenilor de pe pământ. Domnul Hristos este izvorul de apă vie, iar fericirea și pacea care vin de la El nu vor seca niciodată, pentru că El este izvorul vieții. Cei care se încred în El pot să spună: “Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipsește niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul și s-ar clătina munții în inima mărilor. Chiar dacă ar urla și ar spumega valurile mării și s-ar ridica până acolo de să se cutremure munții. Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaș al locuințelor Celui Preaînalt”. (Psalmii 46, 1-4.)” (E. G. White – Credinţa şi faptele – pag. 88)
Astăzi putem primi o pregustare din seva binefăcătoare ce va uda „sfântul locaș al locuințelor Celui Preaînalt.” Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu este un izvor răcoritor şi revigorant. Haidem să-l căutăm şi să ne adăpăm cu plăcere din apa lui înviorătoare şi înveselitoare!
Dumnezeu să ne inunde cu apa vieţii Sale! Amin!
