„Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbește în zid.” (Isaia 25:4)
Trăim într-o lume în care oamenii caută adăpost la „umbra” celor mai nesigure variante: bani, relaţii, funcţii, prieteni etc. Pentru o vreme, par de neatins şi invincibili. Dar, într-o zi, totul se năruie. Locul de scăpare devine loc de prindere, adăpostul devine capcană, spaţiul de siguranţă devine închisoare şi siguranţa se transformă în cel mai serios motiv de nelinişte.
„Protecție pentru cei care fac din Dumnezeu încrederea lor — Ca lucrători pentru Dumnezeu, noi trebuie să ajungem la oameni acolo unde se află ei, în întuneric, cufundați în viciu și mânjiți de corupție. Dar atunci când mintea noastră se află la El, care este soarele și scutul nostru, răul ce ne înconjoară nu va lăsa nici o pată pe hainele noastre. Lucrând pentru salvarea sufletelor ce sunt gata să piară, nu vom fi dați de rușine dacă-L facem pe Dumnezeu încrederea noastră. Hristos în inimă, Hristos în viață, aceasta este siguranța noastră. Atmosfera prezenței Lui ne va umple sufletul de dezgust față de tot ce este rău. Sufletul nostru se poate într-atâta identifica cu Isus, încât să fim una cu El în gândire și năzuință.” (E. G. White – Temperanţă, pag. 136)
Care este sursa noastră de încredere? Nu cumva este o „frunză” bătută de vânt? Oare ne simţim în deplină siguranţă la umbra unui curcubete? Nu cumva ne sprijinim pe un vrej care se ofileşte?
„Nu vă mai încredeți, dar, în om, în ale cărui nări nu este decât suflare: căci ce preț are el?” (Isaia 1:22)
Doamne, dă-ne din abundenţă dorinţa şi dispoziţia de a ne încrede doar în Tine! Ajută-ne să ne simţim în sigurană exclusiv în prezenţa Ta! Amin!
