În mesajul de astăzi îl citez pe apostolul Pavel:
„…alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:14)
Fiecare om, intenţionat sau nu, conştient sau nu, aleargă. Unii fug de ceea ce îi ameninţă sau de ceea ce le este teamă. Unii evită responsabilităţi sau aleargă pentru a nu mai suporta anumite consecinţe ale alegerilor lor. Alţii aleargă cu îndârjire sau cu speranţă spre un viitor mai bun.
Trecutul, prezentul sau viitorul ne pun pe fugă. Depinde încotro fugim. Depinde de scopul alergării noastre. Depinde de destinaţia spre care râvnim.
„Creștinul peregrin nu cedează dorinței de a se odihni. El merge mereu înainte, zicând: “Noaptea e pe sfârșite; ziua s-a apropiat”. Motto-ul lui este: “Nu că am și câștigat premiul, sau că am și ajuns desăvârșit; dar alerg înainte, … eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3,12-14.)” (E. G. White – Mărturii pentru comunitate, vol. 8, pag. 18)
„Aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la ființele omenești, și anume sfințirea lor. Zorindu-ne pe calea noastră în sus, spre cer, fiecare însușire trebuie să fie păstrată în cea mai deplină sănătate, pregătită pentru a face un serviciu credincios. Puterile cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om trebuie să fie folosite la maximum. “Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău; și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Luca 10, 27.) Nu este posibil ca omul să facă lucrul acesta de la sine; el trebuie să aibă ajutor divin. Ce parte are de făcut ființa omenească? “Duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur…. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea.” (Filipeni 2, 12.13.)” (E. G. White – Mărturii pentru comunitate, vol. 8, pag. 18)
În secolul vitezei toate lucrurile se fac pe fugă. Şi tu, dar şi eu, suntem în acest iureş nebun. Întrebarea este: „Încotro alergăm?”
Este timpl să ne oprim puţin, să ne tragem sufletul şi să analizăm direcţia şi motivaţia alergării noastre. Dacă fugim spre pierzare, este momentul să facem stânga împrejur! Dacă direcţia este spre CER, să mergem repede înainte! Dumnezeu ne va da putere să continuă lupta până la capăt.
Cu Dumnezeu înainte!
