În anul 1911, la Blaj, când Aurel Vlaicu s-a ridicat în văzduh cu „pasărea” lui și a făcut un ocol deasupra catedralei, porumbeii care își aveau cuibul prin turnuri s-au ridicat speriaţi, s-au înălţat în aer încât de-abia se mai puteau vedea și nu au îndrăznit să coboare decât după mai mult de o oră.
Mai târziu, după mulţi ani, când pe deasupra au început să treacă zilnic cursele de avioane, porumbeii nu se mai speriau și rămâneau liniștiţi la locurile lor.
La fel s-a întâmplat și cu caprele negre. Când primele avioane treceau pe deasupra stâncilor pe care își duceau traiul, caprele fugeau îngrozite în toate părţile. După un timp mai îndelungat, călătorii din avion se puteau delecta privind punctele negre care continuau să pască, fără nici un semn de agitaţie sau de spaimă.
Un pădurar a fost martor al unui eveniment asemănător. Era vară și privea cu plăcere niște ciute cu viţei, care pășteau într-o poiană. Din depărtare a început să se audă zgomotul unui avion care se apropia. Era un biplan militar care trecea peste munte. Ciutele și viţeii și-au ridicat deodată capetele cu urechile ciulite. Pădurarul aștepta ca ele să o rupă la fugă. Însă, când avionul a fost deasupra lor, s-a întâmplat ceva cu totul neașteptat. Toată ceata, ciute și viţei, s-a aruncat la pământ și a rămas în nemișcare mult timp, chiar după ce primejdia trecuse. Când nu s-a mai auzit nimic, s-au ridicat și au început să pască iarăși, uitându-se din când în când spre cer și ciulind urechile. Ciudat mod de apărare, mai ales că în apropiere exista pădurea.
„Obișnuinţa este a doua natură”. Foarte multe lucruri par imposibile la început, dar după aceea intervine obișnuinţa. De exemplu: cine a crezut acum cinci sute de ani că vor exista avioane care vor face curse între orașele importante de pe faţa pământului? Era o prostie să crezi așa ceva. Dar acum ne-am obișnuit cu zgomotul motoarelor de avion sau elicopter.
Prima dată când vrei să faci o prostie, ești rezervat, te uiţi foarte atent în jur să nu te vadă…, dar, după ce ai făcut prostia de mai multe ori nu-ţi mai este teamă, nu te mai mustră conștiinţa, nu te mai sinchisești deloc. Este deja o obișnuinţă.
Nu vă înșelaţi: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune”. (1 Corinteni 15:33)
Ai grijă ce prieteni îţi faci! De obiceiurile rele se scapă foarte greu.
