E botez… Deci e zi mare…
Căci şi-n Cer e sărbătoare
Când un suflet se căieşte
Şi în legământ păşeşte.
Ce-i botezul?… Să se ştie
Că-i un pas spre veşnicie;
Cine crede… îl primeşte;
Legământ se mai numeşte.
Nu-i un gest făcut de naşi.
Nu-i un pas făcut de laşi.
Nu e joacă. Nu e-o glumă.
Cine vrea, doar el să spună.
Omul vechi aici dispare;
Unul nou, schimbat, răsare
Fără viaţa dinainte,
Mai umil şi mai cuminte.
Suntem martori că în apă
Vor intra cei ce îngroapă
Vechiul EU şi vechea fire
Şi trăiesc spre mântuire.
Firea… poate s-o arunce
Doar Acela ce pe cruce
A murit ca să ne spele
De păcatele prea grele.
Nu e apa cea ce-o schimbă
Nici pe minte, nici pe limbă,
Este doar un gest ce-arată
Drumul nou pe-ngusta poartă.
Pentru cei ce vor să fie
Călători spre veşnicie…
Pot de-acuma să înceapă:
Este har şi… este apă.
© Viorel Dascalu 2013
superba poezie.