Introducere:
Avem şi astăzi ocazia să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru bogăţia harului Său cu care ne-a binecuvântat. Suntem nespus de bucuroşi că, prin mila lui Dumnezeu, putem încă să fim în locul acesta. Prezenţa noastră demonstrează că mai avem ceva de învăţat, că mai este loc de mai bine în viaţa noastră şi că ne interesează ceea ce doreşte Dumnezeu să ne spună în ocazia aceasta.
Fiecare dintre noi folosim diferite recipiente pentru a prepara, pentru a păstra şi pentru a transporta anumite materiale în stare lichidă, solidă sau chiar gazoasă. În funcţie de destinaţie (scopul pentru care sunt folosite) oamenii au fabricat vase, oale, sticlării de tot felul, găleţi, butoaie şi alte produse pentru a-şi realiza intenţiile. Pe oriunde treci şi aproape oriunde te uiţi dai peste unul din aceste obiecte. Datorită faptului că vasele sunt atât de comune si de utile, astăzi există expoziţii, concursuri, muzee şi alte activităţi ce au în centru nepreţuitele vase.
Vasele în Biblie:
În Sfânta Scriptură întâlnim vase, de capacităţi diferite, care şi-au găsit întrebuinţarea de la activităţile casnice simple până la folosirea lor în cadrul serviciilor sfinte. Să ne amintim, în minutele care urmează, doar câteva locuri (din cele mai reprezentative) în care Biblia ne vorbeşte despre vase:
* Exod. 16:33-34 – vasul cu mană
* 1 Împ. 15:15 – vase sfinte din casa Domnului
* 1 Împ. 17:10 – vase de uz casnic
* Ier. 19:11 – vasul unui olar
* Ioan 2:6-7 – vase de curăţire
Iată din ce materiale erau făcute vasele:
* Exod. 3:21-22 – vase de aur şi de argint
* Exod. 7:19 – vase de lemn şi de piatră
* Num. 5:17 – vase de pământ
* Marcu 14:3 – vas de alabastru
* Apoc. 18:12 – vase de fildeş, ae aramă, de fier şi de marmoră
Vasele pot să aibă preţ sau pot să nu fie preţuite:
* Ier. 25:34 – vase de preţ
* Ier. 48:38 – vase fără preţ
* Romani 9:21 – vase de cinste şi vase de ocară
Vase cu sens figurat:
Este foarte simplu să vorbim despre vasele pe care le foloseşte omul în diferitele sale activităţi, dar aceasta nu prea ne ajută în domeniul spiritual. Pornind de la lucrurile vremelnice şi transferându-le în planul spiritual vom avea multe lucruri de învăţat.
În Cartea Sfântă se foloseşte cuvântul vas cu referinţă la persoane pe care Dumnezeu le-a chemat pentru a îndeplini o anumită misiune, într-un anumit loc şi într-un anumit timp. Aceste persoane au fost din categorii sociale diferite, cu ocupaţii diferite şi în locuri diferite. Ele ne sunt nouă modele de ascultare sau, în unele cazuri, ne sunt milloace de avertizare cu privire la posibilitatea “lepădării” vasului ce nu-şi îndeplineşte misiunea dată de Dumnezeu.
Un verset care să sprijine ceea ce s-a spus mai înainte este Faptele Ap. 9:15. Apostolul Pavel a fost, sau, mai bine zis a devenit, un vas ales de Dumnezeu ca să aducă la îndeplinire lucrarea de predicare a Evangheliei.
Persoanele care au ascultat de sfatul lui Dumnezeu, nu au ţinut cont de interesele proprii şi de consecinţe, au fost folosite deplin. Cei care nu au urmat calea Domnului au ajuns în situaţia de a fi lepădaţi: 1 Sam. 15:26
Vasul inimii
Inima, ca centru spiritual al omului, poate fi asemănată cu un vas (sau cu o vistierie) în care poate să existe lucruri bune sau lucruri rele. Iată doar două versete care să sublinieze adevărul acesta: Matei 12:35 şi 15:19.
Vasul acesta al nostru are o capacitate imensă şi în el există atâtea lucruri amestecate. De multe ori găsim atitudini atât de diferite şi chiar contrarii. Priviţi ce spune David, omul lui Dumnezeu, în Psalmul 12:2. Deasemenea să citim ce spune, prin inspiraţie, Ieremia în capitolul 9:8 şi 17:8. Putem să-i iubim pe unii şi în acelaşi timp să urâm pe alţii; putem zâmbi cu gura şi totuşi să ne încleştăm inima; putem să ne arătăm altfel decât suntem în interiorul nostru, şi toate acestea pornesc din aceeaşi inimă. Cu alte cuvinte noi inducem în eroare, sau minţim, pe cei care cred ceva despre noi, în timp ce realitatea este cu totul alta. Suntem adesea ispitiţi să prezentăm altora vasul inimii noastre ca fiind de calitate, frumos şi plin de lucruri bune, iar în realitate suntem plini de lucruri negative. Credeţi că e bine aşa?
Şi pe vremea Domnului Isus Hristos preocuparea pentru a lăsa o impresie bună exterioară era la rang de cinste. “Iudeii erau aşa de grijulii în ce priveşte curăţia ceremonială încât orânduielile lor erau extrem de împovărătoare. Mintea lor era ocupată cu reguli şi restricţii şi de teama de a nu se mânji pe dinafară, nu observau murdăria pe care egoismul şi răutatea le-o lăsau în suflet.” (E.G.White –Cugetări de pe muntele fericirilor, pag. 23, ed.1996)
Nevioa de schimbare:
Să citim Iacov 3:14-18. Trebuie să se întâmple ceva cu inima noastră. Dar curăţirea unui vas nu se poate face până nu s-a constatat că e murdar şi nu s-a conştientizat că trebuie neapărat să fie spălat.
“Toţi aceia care au un simţământ al marii lor sărăcii sufleteşti, care simt că nu au nimic bun în ei înşişi, pot afla neprihănire şi tărie, privind la Isus. El zice: “Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi” (Mat.11:28). El ne invită să schimbăm sărăcia noastră cu bogăţiile harului Său. Noi nu suntem vrednici de iubirea lui Dumnezeu, dar Hristos, siguranţa noastră, este vrednic, este cu totul în stare să-i mântuiască pe toţi aceia care vin la El. Oricare ar fost starea din trecut, oricât de descurajatoare ar fi situaţia ta, dacă vei veni la Isus, aşa cum eşti, slab, fără speranţă şi descurajat, milostivul nostru Mântuitor te va întâmpina încă de departe, te va cuprinde cu braţele Sale iubitoare şi te va îmbrăca cu mantia neprihănirii Lui.” (E.G.White – Cugetări de pe muntele fericirilor, pag. 11, ed.1996)
Conditii ca vasele sa poata fi folosite:
Ca să putem pune ceva într-un vas acesta trebuie să fie gol.
Dacă e plin degeaba ne vom strădui să-l mai umplem cu altceva. Să luăm un exemplu biblic: 2 Împ. 4:1-3. Această femeie a fost trimisă să aducă vase de la vecini pentru a le putea umple cu untdelemn. Trebuia ca vasele să fie neapărat goale; altfel nu se putea pune nimic în ele.
În al doilea rând vasele trebuie să fie curate.
Isaia 66:20. Dacă vasele folosite la Casa Domnului erau curate, spălate, cum credeţi că trebuie să fie inima noastră?
Domnul Hristos spune: “Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5:8) Dumnezeu nu doreşte ca noi să rămânem cu inima neschimbată, necurăţită şi împărţită. Isaia 1:16-18. Curăţia inimii este condiţia prieteniei noastre cu Dumnezeu. Prov. 22:11.
“… cuvintele lui Isus, “ferice de cei cu inima curată”, au înţeles mai adânc, referindu-se nu numai la curăţie în sensul în care o înţelege lumea, adică de a fi neatins de senzualitate sau poftă, ci şi la faptul că trebuie să aibă un suflet curat, să fie neatins de mândrie şi egoism, să fie umil, dezinteresat şi la fel ca un copil.” (Idem, pag.23)
Cu toţii ne aducem aminte de întâmplarea biblică ce este relatată în 2 Împ. 4:38-41. Un vas, în care se pregătea o ciorbă pentru fii proorocilor, plin cu o plantă otrăvitoare, putea să fie cauza morţii copiilor lui Dumnezeu dacă El nu ar fi intervenit la timp prin proorocul Elisei. Oare inima omului de astăzi nu poate fi plină de o otravă de moarte? Iacov 3:7-8 şi Luca 6:45. Înţelegem din versetele acestea că omul, a cărui limbă aruncă otrava morţii, nu poate avea în inima lui decât tot moarte. În dreptul lui se poate spune ca şi despre vasul cu verdeţuri din vremea lui Elisei: “moartea este în oală”.
Astăzi există foarte mulţi oameni care se exprimă în felul următor: “vasul inimii mele este curat; eu n-am nimic rău în inima mea; eu n-am nevoie de intervenţia lui Dumnezeu în viaţa mea; eu deja sunt mântuit; eu n-am dat în cap la nimeni, n-am furat nimic, nu am desfrânat şi m-am închinat doar lui Dumnezeu; mie nu mi se cuvine decât viaţa veşnică.” Aceste afirmaţii le mai auzim de multe ori şi printre cei din bisericile noastre.
Poate vasul inimii noastre să stea gol? Există posibilitatea ca, fără locuirea lui Dumnezeu în inima noastră, să fim neutri sau chiar imuni faţă de demonii care ne asaltează? Să citim ceea ce spune Domnul Isus Hristos în Luca 11:24-26. Este clar că varianta de mai sus nici nu poate fi pusă în calcul de nici un om de pe faţa pământului.
Inima omului, care este neocupată de Duhul lui Dumnezeu, va deveni inevitabil o casă în care vor locui demonii moderni. Dumnezeu doreşte ca inima noastră să devină “domiciliul stabil” sau reşedinţa permanentă a Duhului Său. 1 Cor. 3:16; Gal. 2:20; Col. 1:26-27
“Se pune adesea întrebarea: “de ce atunci, sunt atât de mulţi care pretind a crede în Cuvântul lui Dumnezeu, dar la care nu se vede nici o schimbare, nici o reformă în cuvinte, în spirit şi caracter? De ce sunt totuşi aşa de mulţi care nu suportă opoziţia faţă de scopurile şi planurile lor, care dau pe faţă un temperament nesfânt şi ale căror cuvinte sunt aspre şi pătimaşe? În viaţa acestor oameni se manifestă aceeaşi iubire de sine, aceeaşi îngăduinţă egoistă, acelaşi temperament, aceeaşi vorbire repezită cum se vede în viaţa celor lumeşti. Există aceeaşi mândrie plină de susceptibilitate, aceeaşi îngăduinţă faţă de înclinaţiile naturale, aceeaşi perversitate de caracter ca şi când adevărul le-ar fi cu totul necunoscut.” Motivul este acela că aceştia nu sunt convertiţi. Ei nu au ascuns aluatul adevărului în inimă, iar acesta nu a avut ocazia să-şi facă lucrarea sa. Tendinţele spre rău, naturale şi cultivate, n-au fost supuse puterii transformatoare a Duhului Sfânt. Viaţa lor dă pe faţă absenţa harului Domnului Isus Hristos, necredinţa în puterea Sa de transformare a caracterului.” (E.G.White – Parabolele D.H., pag.70. ed.1993)
Vasul inimii noastre trebuie să fie curăţat nu numai pe dinafară ci mai ales pe dinăuntru. Exteriorul se va curăţa de la sine dacă interiorul este curat.
Dacă dorim din toată inima noastră să fim cu Dumnezeu pe Noul Pământ trebuie neapărat să avem vasul inimii noastre curăţit. Aceasta este condiţie obligatorie pentru cei ce vor să meargă în Canaanul Ceresc.
Apostolul Ioan Vizionarul spune: Apoc. 21:8,27
Totul depinde de noi. Dumnezeu şi-a făcut partea. El a oferit “detergentul” ( 1 Ioan 1:7 ). Noi trebuie să îngăduim lui Dumnezeu să ne cureţe vasul. Dacă nu dorim aceasta, şi în dreptul nostru se va putea spune ceea ce a spus Domnul Hristos în Matei 23:25.
Încheiere:
Avem astăzi ocazia să fim curăţaţi. Este încă har şi putem să fim transformaţi. Isus vrea să intre în inima noastră şi să dea afară tot ce e rău. Apoc. 3:20. Îi vom da noi voie oare? Vom accepta sângele Său pentru a fi spălaţi? Domnul doreşte aceasta din partea noastră. Voia Sa este ca să fim schimbaţi. Facă-se Voia Sa cu noi!
AMIN.
© Viorel Dascalu 2010
Anterior
Următor
