Dragii mei fraţi şi preţioase surori,
Şii în această seară ne vom ruga între ora 20 şi ora 21.
Vă invit să citiţi, să discutaţi în casele dumneavoastră ceea ce urmează şi apoi să vă rugaţi. Chiar dacă nu ne vedem, ne rugăm împreună.
Gândul serii:
„Curăţia inimii nu este o chestiune facultativă.”
Inima noastră a fost afectată foarte grav de păcat. Am devenit neiubitori, reci sau insensibili, de multe ori nesinceri şi cu o inimă împărțită. Ce este de făcut?
- Texte biblice:
Spurcăciune versus necurăţie:
Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece, şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.” (Matei 15:16)
A nu ne spăla pe mâini nu este un păcat moral. Aceasta este însă o încălcare flagrantă a legilor sănătăţii. Consecinţele călcării acestor legi sunt vizibile: bolile. În schimb, dacă în inima noastră sunt tot felul de sentimente negative şi înclinaţii păcătoase, asta ne va spurca. Vom deveni necuraţi moral şi în cele din urmă, drept consecinţă, dacă nu ne pocăim, vom pierde viaţa veşnică.
Inima curată este o cerinţă clară şi distinctă pentru cei ce vor să fie mântuiţi.
„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8)
Ce spune Dumnezeu că ar trebui să facem?
„Astfel, deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţă, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.” (Coloseni 3:12-16)
„Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!” (Iacov 4:8)
- Paragrafe inspirate:
Nu ne putem face inima mai curată și mai sfântă dacă ne vom îmbrăca în haine de saci și dacă ne vom lipsi căminul de tot ceea ce înseamnă confort, gust sau obiecte de utilitate practică.
Dumnezeu nu cere ca poporul Său să se lipsească de ceea ce este cu adevărat necesar pentru sănătatea și confortul lor, însă El nu aprobă destrăbălarea, extravaganța și etalarea.” (E. G. White – Căminul Adventist, pag. 379)
„Iudeii erau așa de grijulii în ce privește curăția ceremonială, încât orânduirile lor erau extrem de împovărătoare. Mintea lor era ocupată cu reguli și restricții și, de teama de a nu se mânji pe dinafară, nu observau murdăria pe care egoismul și răutatea le-o lăsau în suflet.
Isus nu pomenește despre această curăție ceremonială ca fiind una dintre condițiile de a intra în Împărăția Sa, ci scoate în evidență nevoia de curăție a inimii. Înțelepciunea care vine de sus este “mai întâi curată”. (Iacov 3, 17.) În cetatea lui Dumnezeu, nu va intra nimic care este mânjit. Toți aceia care vor locui acolo trebuie să ajungă să aibă aici o inimă curată. În acela care învață de la Domnul Isus se va arăta un dezgust crescând pentru o purtare neîngrijită, pentru cuvinte necuviincioase și pentru cugete murdare. Când Hristos locuiește în inimă, va fi curăție și noblețe atât în cugete, cât și în fapte.
Însă cuvintele lui Isus, “Ferice de cei cu inima curată”, au un înțeles mai adânc, referindu-se nu numai la curăție în sensul în care o înțelege lumea, adică de a fi neatins de senzualitate sau poftă, ci și la faptul că trebuie să aibă un suflet curat; să fie neatins de mândrie și egoism; umil, dezinteresat și la fel ca un copil.” (E. G. White – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 24)
„Calitățile caracterului nu se dezvoltă prin nici un fel de lege sau regulă arbitrară, ci prin trăirea în atmosfera a ceea ce este curat, nobil și adevărat. Și oriunde există o inimă curată și o noblețe a caracterului, acest lucru se va da pe față prin puritatea și noblețea acțiunilor și vorbirii.” (E. G. White – Educaţie, pag. 237)
„Pacea lui Hristos, pacea lui Hristos — banii n-o pot cumpăra, talentul strălucitor n-o poate insufla, intelectul n-o poate asigura; ea este darul lui Dumnezeu. Religia lui Hristos — cum să-i fac pe toți să înțeleagă pierderea lor cea mare, dacă nu ajung să aducă principiile ei în viața de toate zilele? Puterea creștinului constă în blândețea și smerenia lui Hristos. Acestea sunt într-adevăr mai prețioase decât toate lucrurile pe care le poate făuri geniul sau le poate cumpăra bogăția.
Dintre toate lucrurile care sunt căutate, îndrăgite și cultivate, nu există nimic așa de valoros înaintea lui Dumnezeu ca o inimă curată, o dispoziție îmbibată cu recunoștință și pace.” (E. G. White – Mărturii, vol. 4, pag. 559)
APEL:
Cu o inimă aşa de schimbătoare, „nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea” eu nu pot fi mântuit. Un singur detergent poate să îmi spele complet inima – sângele Mântuitorului Isus Hristos. Astfel, îmi dau seama că îmi rămâne o singură rugăciune de făcut: „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!” (Psalmi 51:10).
Dumnezeu să ne dea o inimă curată!
Cu inimă sinceră, pastor, Viorel Dascălu
