Când Domnul ne-a chemat la viaţă
În astă lume ce-a creat
A stat cu noi, ne-a dat povaţă
Şi mulţi talanţi ne-a-ncredinţat.
Şi orice om, în jurul nostru
Măcar un dar, tot a primit.
Să-l folosească, acesta-i rostul
De care nimeni nu-i scutit.
Să nu gândeşti că la-mpărţire
Pe tine Domnul te-a scăpat.
Şi daru-i dat spre înmulţire
Nu te-apuca de îngropat.
Când vrei s-ajuţi pe orişicine
De greutăţi a fost răpus,
Nu-i gând pornit doar de la tine:
Ţi-a spus-o chiar Domnul Isus.
Să poţi să cânţi; nu-i o-ntâmplare
Când te pricepi la dirijat.
E dar să-mpaci pe toţi cei care
De la nimicuri s-au certat.
Când poţi să-nveţi pe alţii bine
Ce, şi cum trebuie făcut,
E har ceresc, nu-i de la tine
Să spui ce trebuie ştiut.
Să poţi vorbi, ca mulţi s-asculte,
Nu e uşor, e dar de sus,
Să vindeci suflete rănite
Te-ajută doar Hristos Isus.
E una la toţi oferită
Şi-i dată-n dar de la-nceput
Ea, influenţa cea vestită,
Îşi face treaba-n mod tăcut.
Ţi-a dat Isus cât poţi a duce
Iar bani deloc nu ţi-a cerut
Căci preţul e plătit la cruce.
Răspunde-i dar în mod plăcut!
© Viorel Dascalu 2010
