Să stau în casă… mi-e prea greu,
Căci vreau să merg la adunare
Să mă-ntâlnesc cu Dumnezeu,
În Ziua Sfântă de-nchinare!
Mi-e greu să tac, deşi vorbesc
Prin taste la calculatoare;
Mi-e dor pe fraţi să-i întâlnesc
Vorbind de jertfa salvatoare!
Mi-e dor de Şcoală, să învăţ
Cu fraţii mei din cele sfinte,
În Biblie să mă răsfăţ
Hrănind şi suflet, dar şi minte!
Mi-e dor de timpul când vorbim
De lucruri mari de prin Scriptură,
Când adunăm la tot ce ştim
Mai mult cuvânt de-nvăţătură!
Mi-e dor să cânt şi să ascult
Un imn ce duce la-nchinare;
Să ne rugăm aprins, mai mult,
În sfântă zi de sărbătoare!
Mi-e dor s-aud „amin!” în cor
Când toţi suntem plecaţi în rugă!
Să văd pe faţa tuturor
Un zămbet! Asta să-mi ajungă!
Mi-e dor să pun în coş un dar
Să meargă în a Sa slujire!
Vreau să mai prind o zi de har
Ca să vorbesc de-a Lui iubire!
Aş vrea să stau ceva mai mult
Şi nu să plec la încheiere,
Să fiu atent, s-ascult tăcut
Cuvântul sfânt de îmbiere!
Ce să mai spun, mi-e tare dor!
Dar cum va fi la re-ntâlnire?
Ne-om saluta chiar din pridvor
Sau vom fi reci… de neiubire?
© Viorel Dascălu – 10 aprilie 2020
