Astăzi supun atenției două întrebări capitale:
„Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt?” (Psalmii 24:3)
Întrebările cu privire la mântuire s-au pus aproape în toate timpurile. Chiar şi cei din vremea lui Isus, la un moment dat, L-au întrebat:
„Atunci cine poate fi mântuit?” (Luca 18:26)
Mântuirea depinde de Dumnezeu? Ce poate să ne împiedice în dorinţa de a ajunge pe „muntele Domnului”?
„Adu-ți aminte de Solomon. Între multele națiuni, n-a fost nici un rege asemenea lui, iubit de Dumnezeul lui. Dar el a căzut. El a fost îndepărtat de la Dumnezeu și a devenit corupt prin îngăduința patimilor păcătoase. Acesta este păcatul care predomină în acest veac, și înaintarea lui este înfricoșătoare. Cei care se declară păzitori ai Sabatului nu sunt curați. Există printre acei care mărturisesc a crede adevărul unii care sunt stricați cu inima. Dumnezeu îi va pune la încercare, iar nebunia și păcatul vor fi date pe față. Nimeni, în afară de cei curați și smeriți, nu poate locui în prezența Sa. “Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt? Cel ce are mâinile nevinovate și inima curată, și cel ce nu-și dedă sufletul la minciună și nu jură ca să înșele.” (Psalmii 24, 3.4.) … „ (E. G. White – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 306)
Dumnezeu nu acceptă pe „muntele Său cel sfânt” nici un fel de necurăţie, de întinare cu lumea sau de compromis. Oare noi, credincioşii de astăzi, suntem mai buni decât Solomon?
Dumnezeu să ne dea puterea de a nu mai îngădui în viaţa noastră poftele şi patimile păcătoase! Inimile noastre să fie curăţite şi sfinţite prin harul Său! Amin!
