Viorel Dascălu

De Frank M. Hasel

„Bunicul meu, Franz Hasel, a fost hirotonit pastor adventist de ziua a șaptea în Germania. Împotriva voinței sale, el a fost înrolat în armată în timpul celui de-al doilea război mondial.

Pentru că bunicul meu a vrut să onoreze poruncile lui Dumnezeu, inclusiv „Să nu ucizi”, a cerut să slujească în corpul medical și a refuzat să folosească o armă. Dar cererea sa nu a fost acceptată. În schimb, el a fost mutat într-o altă unitate pe post de funcționar al unității pe front. Cu toate acestea, el și-a luat atât de în serios convingerea de a nu ucide, încât a purtat în toc o armă de lemn, pe toată durata războiului. Deși de multe ori a crezut că va muri, Dumnezeu l-a ocrotit în mod minunat pe bunicul meu iar și iar. Povestea sa inspirată poate fi citită în cartea „O mie să cadă„.

Bunicul meu ne-a spus deseori o istorisire care nu este inclusă în cartea „O mie să cadă„. În timp ce se afla în Rusia, departe de casă, unitatea lui a fost repartizată să cerceteze casele fiecărui sat pe care germanii le capturaseră la înaintarea lor în Rusia. Au primit ordin să caute luptători de rezistență, ascunși prin case pentru a ataca trupele germane care înaintau. Li s-a spus să împuște imediat și fără discriminare orice persoană pe care ar găsi-o ascunsă.

Într-o zi, în timp ce bunicul meu cerceta cu atenție o casă, a avut senzația că ceva era neobișnuit. Când a intrat într-o anumită cameră, a găsit-o goală, dar încă avea impresia că ceva era suspect. Când s-a uitat sub pat, a văzut un tânăr privindu-l drept în ochi. Bunicul știa că dacă îl va demasca pe acest tânăr, acesta va fi cu siguranță împușcat. S-au privit drept în ochi pentru o fracțiune de secundă care părea o eternitate. Apoi bunicul meu s-a ridicat, a părăsit camera și nu a raportat ce văzuse. I-a făcut milă de acest tânăr și i-a cruțat viața.

Câteva săptămâni mai târziu, bunicul meu a fost repartizat să patruleze pe traseul unei căi ferate importante. Datoria lui era să se asigure că niciun luptător de rezistență nu pusese bombe. Era singur când un grup de cazaci ruși l-au răpit rapid pe caii lor. Nu avea nici o șansă să scape. S-a pregătit pentru moarte, crezând că va fi cu siguranță ucis.

Grupul l-a înconjurat repede, dar bunicul meu a fost șocat când a văzut fața comandantului lor. Era același tânăr pe care îl văzuse ascuns sub patul din acea casă. S-au recunoscut imediat. Tânărul comandant al cazacilor și-a îndreptat arma spre bunicul meu și i-a făcut semn: ”Te pot ucide, acum”, a indicat el, ”dar ai fost suficient de bun să-mi salvezi viața. Deci, îți voi cruța viața! ” Apoi le-a ordonat oamenilor săi să meargă mai departe. În providența lui Dumnezeu, viața bunicului meu a fost cruțată din nou. Bunătatea lui iubitoare față de acel om și credincioșia lui față de Dumnezeu i-au fost înapoiate. Sunt atât de recunoscător pentru viața virtuoasă, exemplul de credință și bunătate iubitoare lăsate de bunicul. Această moștenire poate fi și a noastră.

Există ceva particular în ceea ce privește credincioșia. Deși poți fi un pic faimos sau puțin mai bogat, nu poți fi doar un pic credincios. Credincioșia are ceva exclusiv în acest sens care cere atenție neîmpărțită. Fie ești credincios 100 la sută, fie ești necredincios. Dacă ești credincios 95 la sută, nu ești credincios, ci necredincios. Credincioșia necesită o angajament total. Dumnezeu vrea loialitatea noastră neîmpărțită și consacrare deplină, completă.

În Vechiul Testament, citim istoria lui Daniel, care a fost aruncat în groapa leilor, pentru că nu a fost dispus să-și compromită credința în Dumnezeu. Când Daniel s-a distins ca un conducător înțelept și de încredere pentru rege, dușmanii săi au devenit invidioși și au căutat modalități de a-l acuza că ar fi greșit. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios şi nu se găsea nicio greşeală la el şi niciun lucru rău. (Daniel 6: 4). Speranța mea este că dușmanii noștri (dacă avem) și prietenii noștri, precum și toți cei care ne-au urmărit viața în mijlocul acestei crize COVID-19, vor descoperi același lucru despre noi! Fie ca noi să fim oameni cunoscuți pentru bunătatea iubitoare autentică pe care o arătăm cu blândețe celorlalți și să fim respectați pentru credincioșia noastră în lucrurile zilnice pe care le facem. Și ca Daniel, să avem încredere în Dumnezeu ca să ne poarte de grijă, întrucât suntem credincioși voinței Lui. Indiferent ce va aduce viitorul, să fim bărbați și femei care suntem buni unii cu alții și suntem credincioși lui Dumnezeu și Cuvântului Său.”

 Dr. Frank M. Hasel, este  teolog și director asociat al Institutului de Cercetări Biblice la Conferința Generală a adventiștilor de ziua a șaptea. Frank este, de asemenea, cel mai bine vândut autor și coautor al actualei lecțiuni  a Școlii de Sabat, Cum să interpretăm Scriptura. Istorisirea împărtășită în devoționalul acestei săptămâni poate fi găsită în cea mai recentă carte a sa „Living for God: Reclaiming the Joy of Virtute Christian”.

Întrebări de meditat:

Cum poți extinde faptele autentice de prietenie față de cei din jurul tău? În ce domenii îți este greu să fii prietenos cu ceilalți și credincios lui Dumnezeu? Care sunt câteva modalități specifice prin care ai dori să crești în credincioșia ta? Daniel este un bun exemplu despre modul în care credincioșia unui om față de Dumnezeu a influențat un întreg regat. Cum ar putea atitudinea ta prietenoasă să-i ajute pe alții să vadă adevăratul caracter al lui Dumnezeu? Cum ar putea credincioșia ta față de Dumnezeu să deschidă uși pentru a arăta celor din jur credincioșia Sa?

Provocare la cercetarea inimii:

Poate fi ușor să declari public credincioșie față de Dumnezeu în cuvinte și cântări. Cu toate acestea, adesea în lucrurile mici ale vieții – când nimeni nu privește sau nimeni cunoscut nu se uită – atunci autenticitatea credincioșiei este pusă la încercare. Cere lui Dumnezeu să te ajute să vezi domeniile din viața ta la care trebuie să lucrezi. Roagă-te ca Isus să trăiască în tine și pentru puterea de a alege opțiunea credincioșiei atunci când vine ispita.

„Faptul că cineva, în anumite împrejurări deosebite, dă pe față extaz spiritual nu este o dovadă convingătoare că el este creștin. Sfințenia nu este extaz, răpire sufletească; ea este o deplină predare a voinței lui Dumnezeu; ea înseamnă a trăi prin orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu; înseamnă a face voia Tatălui nostru ceresc; înseamnă încredere în Dumnezeu în vreme de cercare, în timp de întuneric, ca și în vreme luminoasă; înseamnă a umbla prin credință și prin vedere; înseamnă sprijinire pe Dumnezeu cu o încredere neclătinată și rămânere în iubirea Sa.” (E. G. White – Faptele Apostolilor, pag. 51)

Pentru aprofundare – Sugestii pentru studiu suplimentar în această săptămână:

• Ellen G. White, Lucrarea de ajutorare creștină
• Frank M. Hasel, Living for God: Reclaiming the Joy of Christian Virtue

 Ziua 85 – Motive de rugăciune – Vineri, 19 iunie 2020

MOTIVE DE LAUDĂ:

• Lovesky J.: Dumnezeu mi-a pus în suflet să împărtășesc mesajele de 100 de zile de rugăciune, iar în decursul unei zile, peste 500 de persoane s-au înscris pentru a primi mesajele de la mine prin WhatsApp și platforma Telegram. Ne rugăm în fiecare seară la ora 20.
• Îl vedem pe Domnul dând binecuvântări și înțelepciune conducătorilor și membrilor bisericii Sale din întreaga lume pentru a face față provocărilor pandemiei și nu numai. Finanțe, sănătate, deschiderea bisericilor, Dumnezeu lucrează prin furtună!

CERERI:

• Rugați-vă pentru mai multă credincioșie în viața voastră și pentru o inimă care să reflect întotdeauna bunătatea lui Isus.
• Rugați-vă pentru Manna House, un centru de sănătate din U.K., care intenționează să conducă un program de convalescență post COVID-19 pentru a ajunge la oameni pentru Isus prin mesajul de sănătate. Rugați-vă pentru aprobarea necesară  din partea guvernului.
• Rugați-vă pentru Centrul 1000 Missionary Movement Training din Sumatra de Nord, precum și pentru toate instituțiile de pregătire misionară, pentru a găsi modalități de a-și continua ministerul în ciuda pandemiei COVID-19.
• Rugați-vă pentru membrii care și-au pierdut persoanele dragi în această pandemie sau din alte motive.

Sursa: https://www.redesteptaresireforma.ro

Traducere: Adina Păltineanu

Puteţi adăuga motivele dumneavoastră de rugăciune pe grupul: „Buzunarul cu Rugăciuni”

Materiale pentru studiu suplimentar:

„Părinții lui Daniel îl educaseră din copilărie în obiceiuri de strictă cumpătare. Îl învățaseră că trebuie să se conformeze legilor naturii în toate deprinderile sale; că mâncatul și băutul aveau o influență directă asupra naturii sale fizice, intelectuale și morale și că era răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru calitățile lui; căci el le păstra pe toate ca fiind un dar de la Dumnezeu și nu trebuia, prin nici o acțiune de-a sa, să le slăbească sau să le deprecieze. Ca rezultat al acestei învățături, Legea lui Dumnezeu a fost înălțată în mintea sa și respectată cu sfințenie în inima lui. În timpul primilor ani de captivitate, Daniel a trecut printr-un supliciu, acela de a se familiariza cu grandoarea de la curte, cu ipocrizia și cu păgânismul. Într-adevăr, ce școală ciudată care să-l pregătească pentru o viață de sobrietate, hărnicie și credincioșie! Și el a trăit cu toate acestea necorupt de atmosfera răului de care era înconjurat.” (E. G. White – Dietă şi hrană, pag. 154)

„Lucrul făcut cu credincioșie în cămin îi educă pe cei din casă să facă la fel. Spiritul de credincioșie față de Dumnezeu este ca și plămădeala, și atunci când se manifestă în biserică, va avea efect asupra altora și va constitui o recomandare în favoarea creștinismului pretutindeni. Lucrarea făcută cu tot sufletul de către soldații lui Hristos este tot atât de bogată în consecințe ca și veșnicia. Atunci oare de ce există o asemenea lipsă de spirit misionar în comunitățile noastre? Acest spirit lipsește, pentru că se neglijează evlavia din cămin.” (E. G. White – Căminul Adventist, pag. 33)

„Îndeplinirea cu credincioșie a datoriilor zilei de astăzi este cea mai bună pregătire pentru încercările de mâine. Nu îngrămădiți laolaltă toate răspunderile și grijile zilei de mâine, adăugându-le zilei de azi. “Ajunge zilei necazul ei.” (Matei 6, 34.)” (E. G. White – Divina vindecare, pag. 481)

„Fiecărui om i s-a încredințat “datoria lui” (Marcu 13, 34), lucrarea pentru care îl fac capabil calitățile lui, lucrarea care va avea ca rezultat cel mai mare bine al lui și al semenilor săi și va aduce cea mai mare onoare lui Dumnezeu.
Astfel, afacerea sau chemarea noastră este o parte a marelui plan al lui Dumnezeu și, atâta vreme cât se desfășoară după voia Sa, El Însuși răspunde de rezultate. Fiind “împreună lucrători cu Dumnezeu” (1 Corinteni 3, 9) partea noastră este acceptarea cu credincioșie a îndrumărilor Sale. În acest fel, nu mai există loc pentru griji pline de neliniște. Se cere hărnicie, loialitate, purtare de grijă, economie și discreție. Fiecare calitate trebuie exercitată la capacitatea ei maximă. Dar noi vom depinde nu de rezultatul încununat de succes al eforturilor noastre, ci de făgăduința lui Dumnezeu. Cuvântul care l-a hrănit pe Israel în pustie, care l-a susținut pe Ilie în timpul foametei, are aceeași putere și astăzi. “Nu vă îngrijorați dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ Sau: ‘Ce vom bea?’… Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Matei 6, 31-33.” (E. G. White – Educaţie, pag. 138)

„Lucrarea lui Dumnezeu este perfectă ca întreg, pentru că este perfectă în fiecare parte, oricât de mică. El modelează fiecare fir de iarbă cu aceeași grijă cu care a creat lumea. Dacă dorim să fim desăvârșiți, așa cum Tatăl nostru din cer este desăvârșit, [144] trebuie să fim credincioși în îndeplinirea lucrurilor mici; astfel ca ceea ce facem măcar să facem bine. Oricare ar fi munca voastră, faceți-o cu credincioșie. Spuneți adevărul cu privire la lucrurile mici. În fiecare zi, faceți fapte de iubire și rostiți cuvinte de îmbărbătare. Presărați zâmbete de-a lungul cărării vieții. Dacă lucrați astfel, Dumnezeu va lăsa aprobarea Lui asupra voastră și Hristos vă va spune într-o zi: „Bine, rob bun și credincios”. (E. G. White – Solii pentru tineret, pag. 63)