Astăzi primim un sfat de la apostolul Pavel:
„Porunceşte şi învaţă aceste lucruri.” (1 Timotei 4:11)
Trăim într-o lume în care, în general, educaţia este lăsată pe ultimul loc. Mai ales educaţia spirituală a devenit „neimportantă”. Societatea şi familia nu se mai ocupă de acest aspect vital pentru o viețuire completă. Ba chiar şi biserica a cam renunţat la rolul specific de educator moral.
„Din diverse motive, mulți părinți nu simt plăcere să se ocupe de instruirea religioasă a copiilor lor, lăsându-i pe aceștia să-și procure doar în școala de Sabat învățătura a cărei împărtășire este privilegiul și datoria lor. Acești părinți nu-și îndeplinesc răspunderea ce le revine — aceea de a da copiilor lor o educație completă. Dumnezeu poruncește poporului Său să-și pună copiii sub îndrumarea lui Isus. Ce înseamnă asta? Înseamnă a-i învăța să-și organizeze viața potrivit cerințelor și îndrumărilor Cuvântului; înseamnă a-i ajuta să dobândească o înțelegere clară a condițiilor intrării în cetatea lui Dumnezeu. Porțile acestei cetăți nu vor fi deschise pentru toți cei care ar vrea să intre, ci numai pentru cei care au cercetat, pentru a cunoaște, voia lui Dumnezeu și și-au predat viața Lui.” (E. G. White – Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, pag. 109)
Ar fi bine să nu uităm câteva lucruri importante:
- Conducătorii politici ar trebui să se ocupe de instruire!
- Conducătorii religioşi ar trebui să facă educaţie!
- Instituţiile de învăţământ ar trebui să educe!
- Părinţii ar trebui să-i înveţe pe copii!
Apostolul Pavel trece dincolo de ideea de sfătuire și spune că moralitatea ar trebui să se „PORUNCEASCĂ”, să se legifereze.
Dar cine vrea să mai audă de porunci? Cui îi mai plac legile?
Să ne ajute Dumnezeu să fim educatori, învăţători şi sfătuitori buni în familie, în biserică şi în societate! Amin!
