„Dar, dacă aveți în vedere fața omului, faceți un păcat și sunteți osândiți de Lege ca niște călcători de Lege.” (Iacov 2:9)
Părtinirea sau tratarea în funcţie de anumite preferinţe (după „faţa omului”) este un act extrem de răspândit. În copilărie, la şcoală, la serviciu, la biserică şi în serviciile publice, părtinirea îşi spune adesea cuvântul. Unii sunt mai bine văzuţi şi au doar drepturi, în timp ce alţii sunt consideraţi de mâna a doua sau a treia şi au doar îndatoriri. Unii pot sta în faţă, în timp ce alţii au voie doar după un paravan, în umbră.
Însă, prea puţini conştientizează faptul că dacă avem „în vedere faţa omului”, facem un PĂCAT.
Fără a aprofunda aici posibile excepţii (care pot exista pe drept cuvânt). să privim ce spune Dumnezeu prin inspiraţie:
Apostolul Iuda spune: “Pentru unii să aveți compasiune, dar cu discernământ”. Această discernere nu trebuie exercitată într-un spirit de favoritism. Nici un sprijin nu trebuie dat unui spirit care dă de înțeles că: “Dacă mă favorizezi, te voi favoriza și eu”. Aceasta este politică lumească, nesfântă, care nu-I place lui Dumnezeu. Aceasta acordă favoruri și admirația de dragul câștigului și dovedește o părtinire a unora de la care se așteaptă să dobândească avantaje. Se caută bunăvoința lor prin satisfacerea unei dorințe pentru a fi mai prețuiți decât alții, care sunt tot așa de merituoși ca și noi. Este un lucru greu ca cineva să-și vadă greșelile; dar fiecare ar trebui să-și dea seama cât de crude sunt spiritul de invidie, rivalitatea, neîncrederea, găsirea de greșeli și dezbinarea. (E. G. White – Mărturii, vol. 4, pag. 221)
„Tratarea greșelilor în modalitatea în care le tratează Dumnezeu — Dumnezeu nu este mulțumit de nepăsarea care există în biserică, El așteaptă ca slujitorii Săi să fie credincioși cu privire la lucrarea de mustrare și corectare. Ei trebuie să îndepărteze greșelile în conformitate cu regula pe care Dumnezeu a dat-o în Cuvântul Său și nu în conformitate cu ideile și impulsurile proprii. Să nu fie folosită nici o metodă aspră și să nu se facă nici o lucrare nedreaptă, grăbită și impulsivă. Eforturile depuse pentru a curăța biserica de întinarea morală trebuie să fie făcute în modalitatea lui Dumnezeu. Să nu se manifeste nici părtinire, nici ipocrizie. Să nu fie persoane favorizate, ale căror păcate sunt privite ca fiind mai puțin grave decât păcatele altora. Oh, cât de mare este nevoia noastră de a fi botezați cu Duhul Sfânt. Atunci vom lucra întotdeauna având gândul lui Hristos, cu bunătate, milă și simpatie, arătând dragoste față de cel păcătos, în timp ce urâm păcatul cu o ură deplină.” (E. G. White – Evanghelizare, pag. 368)
Dumnezeu să ne vindece de favoritism! Să-i privim pe toţi cei din jurul nostru prin ochii Săi – cu aceeaşi consideraţie şi compasiune!
Familiile noastre, bisericile noastre şi societatea în care trăim să devină un colţ de cer prin tratarea corectă a semenilor noştri! Amin!
