Ziua 4 – Punând în practică redeşteptarea

Spread the love

”Și nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre” (Iacov 4:2,3).

Imaginați-vă posibilitățile

Imaginați-vă că cineva ține o predică de redeșteptare în biserica voastră. Cu un apel final, predicatorul îi invită pe ascultători să-L accepte pe Isus și să-L urmeze mereu. Poate că nimeni nu răspunde. Poate câțiva. Poate mulți. Din moment ce Dumnezeu a creat oamenii cu dreptul de a alege liber, nu putem spune că avem vreun merit pentru modul în care alții răspund la o invitație. Totuși, când mulți acceptă mesajul lui Dumnezeu și îl pun în practică – fie din cauza predicării publice, a studiilor biblice personale, a evanghelizării cu prieteni sau a surprizelor programate în mod divin – atunci mărturia noastră are un succes clar. Acest tip de eficacitate este un dar al Duhului Sfânt. Privim înapoi- uimiți – și urmărim minunile pe care le face Dumnezeu.

Dar prea des viața noastră creștină este mai puțin decât eficientă. Acest lucru nu înseamnă că programele bisericii noastre și planurile de sensibilizare sunt în zadar. Domnul a binecuvântat cu siguranță – pe cât posibil – eforturile noastre sincere omenești. Dar cât de mult mai mare ar putea fi experiența noastră dacă am primi revărsarea deplină a Duhului Sfânt? Numai Dumnezeu cunoaște posibilitățile! Predicatorul Henry T. Blackaby scrie: „El va realiza mai multe în șase luni printr-un popor predat Lui decât am putea noi în șaizeci de ani în propria noastră putere și înțelepciune” (Blackaby, Experiencing God, p. 108, ediția revizuită).

Rugăciunea pentru redeșteptare este esențială, dar nu ne putem opri aici. Vă invit să faceți pașii necesari pentru a experimenta efectiv redeșteptarea personală. Cu binecuvântarea lui Dumnezeu, viața ta poate deveni mai puternică și mai împlinită ca niciodată. Casa și biserica ta pot experimenta, de asemenea, o viață nouă.

Ce lipsește?

În primul rând, câteva întrebări: Care este miezul tuturor problemelor noastre? Este ceva spiritual? Oare lipsa noastră de Duh Sfânt ar putea sta la rădăcina experienței noastre creștine călduțe? Dacă răspunsul este da, atunci de ce lipsește Duhul Sfânt din viața noastră?

Răspunsul Bibliei: „Și nu aveți, pentru că nu cereți. Sau cereți și nu căpătați, pentru că cereți rău, cu gând să risipiți în plăcerile voastre.”(Iacov 4: 2, 3). După cum am învățat în materialul pentru Ziua 1, Dumnezeu ne invită să cerem în permanență Duhul Sfânt în viața noastră. „De ce nu flămânzim și nu însetăm după darul Duhului, întrucât acesta este mijlocul prin care urmează să primim putere? De ce nu vorbim despre El, nu ne rugăm pentru El, nu predicăm despre El? ” (Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 22).

Iacov sugerează, de asemenea, că nu primim atunci când „cerem cu gând rău”. Probabil că vrea să spună că Dumnezeu nu poate binecuvânta atunci când mintea noastră este setată pe „lucrurile firii”. Pavel explică: „Şi umblarea după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață şi pace” (Romani 8: 5, 6).

Care este „umblarea după lucrurile firii pământești” despre care vorbește Pavel? De fapt, Cuvântul lui Dumnezeu descrie trei grupuri de oameni și relația lor cu El. În cadrul fiecărui grup există multe variații în funcție de educația părintească, caracterul moștenit, autocontrolul, vârsta, cultura, educația și așa mai departe. Dar, în ciuda acestor diferențe, găsim doar trei grupuri de bază: omul „firesc” sau „lumesc”, omul „duhovnicesc” sau „plin de duh” și omul „firii pământești” sau „de carne”.

Aceste trei grupuri sunt descrise în 1 Corinteni 2: 14-16 și 3: 1-4. Deocamdată vom menționa omul firesc doar în treacăt; trăiește în lume și încă nu are o relație cu Dumnezeu. Membrii bisericii aparțin celorlalte două grupuri, iar o privire rapidă la fiecare descriere va ajuta la dezvăluirea locului în care problema este ascunsă în principal. Întrebarea este, de ce grup aparțin? O scurtă examinare ar trebui să ajute la autodiagnostic – ținând cont de faptul că vrem să ne uităm la propria noastră viață, nu la viața altora! Ce fel de persoana ești?

Lumesc: Nu are nicio relație cu Dumnezeu. El „nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie”(1 Corinteni 2:14).

Duhovnicesc: Are o relație deplină, autentică cu Dumnezeu. Când suntem duhovnicești avem ”gândul [Duhul] lui Hristos” (1 Corinteni 2:16).

Firesc: Are o relație prefăcută sau împărțită cu Dumnezeu. „Cât despre mine, fraților, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicești, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumești, ca unor prunci în Hristos. ” (1 Corinteni 3: 1).

În ziua 5: Care este diferența dintre un creștin duhovnicesc și unul firesc?

Rugăciuni folosind Cuvântul lui Dumnezeu

Duhul Sfânt ne îndrumă gândurile.

^”În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului” (Romani 8:5).

Tată, știm că suntem fie sub influența firii noastre, fie sub influența Duhului Sfânt. Te rugăm să ne faci creștini duhovnicești și îndreaptă-ne gândurile la lucrurile Duhului.

Nu mai suntem la mila poftelor noastre.

„Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul şi nu împliniți poftele firii pământești.” (Galateni 5:16).

Doamne, Îți mulțumim că Duhul Sfânt rupe puterea păcatului în viața noastră. Te rugăm să crești roada Duhului în inimile noastre. Îți mulțumim pentru această făgăduință minunată.

Duhul ne eliberează de condamnare.

„Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morții.” (Romani 8: 1, 2).

Tată, ce binecuvântare să știi că robia păcatului este sfărâmată când trăim în Duhul Sfânt. Mulțumim că Hristos a luat vinovăția noastră asupra Sa și ne-a eliberat de păcat și moarte.