Psihologilor care, sub pretextul cercetarii, se amuza observand comportamentul soarecilor si incearca sa traga concluzii utile in comparatie cu comportamentul uman, li se intampla uneori sa descopere lucruri interesante.
Un experiment clasic consta in a creste trei grupuri de soareci in conditii identice de cazare si alimentatie, dar foarte diferite din punct de vedere al comportamentului:
– cu primul grup (A) cercetatorii actioneaza bland si amabil, ii mangaie, le vorbesc; – cu al doilea grup (B) se arata nepoliticosi si agresivi, lovindu-i din cand in cand; – cu cel de-al treilea grup (C) se evita orice contact.
Scopul cercetarii este de a vedea daca, dupa un anumit timp, se pot identifica diferente intre soareci din punct de vedere al sanatatii, avand in vedere tipul de tratament pe care l-au primit. Dupa cum se poate usor imagina, soarecii din grupul A sunt aceia care se simt cel mai bine; dar care se simt cel mai rau?
Contrar asteptarilor, dupa cateva luni, starea de sanatate a animalelor care nu au avut nici un contact cu cercetatorii este mult mai rea decat a celor care au fost pedepsiti. De ce? Deoarece pentru toate fiintele vii este indispensabila primirea de atentie prin stimuli externi pozitivi sau negativi. E ca si cum am spune: toti preferam sa mancam ce e bun si ne place (stimuli pozitivi), dar daca murim de foame suntem dispusi sa mancam si ce altadata mama se ruga de noi, iar noi faceam mofturi pentru ca nu ne placea (stimuli negativi).
Neglijenta si indiferenta ne pot ciobi sufletul. De multe ori, preferam sa fim certati, loviti, dar sa primim un semn ca nu le suntem indiferenti persoanelor dragi. Mi-aduc aminte ca cea mai dureroasa si grea pedeapsa pe care o primeam de la mama era atunci cand nu ma mai baga in seama, cand ma ignora.
Daca pentru niste animale atat de neinsemnate conteaza atentia, cu atat mai mult Dumnezeu stie de ce anume ai tu nevoie. Oricat de intristat ar fi din cauza noastra, El nu ne va evita, nu va rupe contactul, nu va face pe indiferentul, ci mereu isi va arata dragostea fata de noi in doua moduri:
1. „orice ni se da bun si orice dar desavarsit este de sus, pogorandu-se de la Tatal luminilor, in care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare.”( Iacov 1:17);
2. „Domnul pedepseste pe cine-l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste” (Evrei 12:6).
© Viorel Dascalu 2012
